Alt Fl. Costea

Asumîndu-şi vina eşecului, golgeterul oltean dă primele semne de maturizare

Deschisă, frumoasă, întîlnirea Craiova-Steaua a stîrnit reacţii diferite în cele două tabere. Mititelu a caracterizat-o pe Steaua ca „o echipă născută norocoasă”, în vreme ce Stoichiţă a zis că „Universitatea […]

Asumîndu-şi vina eşecului, golgeterul oltean dă primele semne de maturizare

Deschisă, frumoasă, întîlnirea Craiova-Steaua a stîrnit reacţii diferite în cele două tabere. Mititelu a caracterizat-o pe Steaua ca „o echipă născută norocoasă”, în vreme ce Stoichiţă a zis că „Universitatea a avut noroc căci puteam rezolva meciul încă din prima repriză”. N-ar trebui să ne deruteze afirmaţiile respective întrucît fiecare vede ce-i convine şi reţine ce-l avantajează. În fond, ca în judecata lui Solomon, înţeleptul, nu primarul Craiovei, amîndoi au dreptate. Au triumfat bucureştenii, dar la fel de bine victoria le putea surîde şi juveţilor.

Plecînd din Bănie cu 3 puncte, Steaua a demonstrat o dată în plus că merită considerată o specialistă a finalurilor, pe care le fructifică la maximum. Iată, în acest sezon a mai învins de 3 ori în ultimele minute, ba şi în prelungiri: cu Ceahlăul (Kapetanos 81, Toja 91), cu St. Patrick’s (Nicoliţă 80, Ochiroşii 89) şi cu FC Vaslui (Szekely 93). Cel mai simplu e să susţii, asemenea patronului oltean, că o ajută norocul. Vorbim însă, e obligatoriu să vorbim, şi despre altceva, despre voinţă, încredere în capacităţile proprii, concentrare şi, fireşte, pregătire fizică. Dacă e adevărat că norocul se datorează şi omului, atunci reiese că Steaua ştie să şi-l facă, să-l atragă şi să-i forţeze mîna. Deşi unii vor strîmba din nas, Stoichiţă nu-i străin de treaba asta.

Dintre toate declaraţiile de după meci, aş zăbovi asupra celei date de Florin Costea: „Ce vină are Neagoe că am ratat eu 6 ocazii de gol?! Eu sînt principalul responsabil pentru înfrîngere”. Strădania de a sări în apărarea antrenorului îl pune pe vîrful Craiovei într-o lumină favorabilă. De-a dreptul îl onorează. Cu atît mai mult, dar şi surprinzător, cu cît încercarea vine din partea unui jucător care a lăsat impresia că-l interesează ce i se întîmplă lui, eventual şi fratelui său, nu ce i se întîmplă echipei. Din partea, să nu ne ferim de cuvinte, unuia suspectat, uneori şi dovedit, că se iubeşte numai pe sine. Din acest motiv şi insist, pentru că descopăr în atitudinea lui Florin Costea semne de schimbare, de maturizare. În măsura în care golgeterul alb-albaştrilor va realiza că Universitatea nu începe şi nici nu se termină cu el, fotbalul în general, va avea doar de cîştigat. Rămîne să vedem dacă va izbuti să transforme promisiunea în certitudine, ceea ce depinde mai ales de el.