Lippi şi Răzvan

Selecţionerul român vorbeşte aceeaşi limbă ca şi cel italian: miza pe grup şi pe atmosferă

Nu vom vorbi despre Stoichiţă, supranumit Lippi, ci chiar despre antrenorul care a cucerit titlul mondial cu Squadra Azzurra în 2006 şi care, fireşte, îşi […]

Selecţionerul român vorbeşte aceeaşi limbă ca şi cel italian: miza pe grup şi pe atmosferă

Nu vom vorbi despre Stoichiţă, supranumit Lippi, ci chiar despre antrenorul care a cucerit titlul mondial cu Squadra Azzurra în 2006 şi care, fireşte, îşi propune să-l cîştige şi în 2010. Zilele trecute, Marcello Lippi a făcut o declaraţie ce a surprins multă lume:  “În momentul de faţă, avem jucători de clasă în toate compartimentele şi, în plus, îl avem pe Buffon, cel mai bun portar din lume. În ciuda acestui fapt, atuul nostru constă în forţa grupului, nu în anumiţi fotbalişti luaţi individual”.

De ce a surprins declaraţia amintită? Pentru că Italia a obţinut relativ uşor locul 1 în grupa preliminară pentru CM, devansînd-o cu 6 puncte pe Irlanda. Dar mai ales pentru că, în raport cu triumful din 2006,5-3 după penalty-uri în finala cu Franţa, lotul ei aproape că nu s-a schimbat. Oricum, nu s-a schimbat fundamental.

Într-adevăr, Materazzi, Gattuso, Totti şi Toni au mai obosit, probă că apar din ce în ce mai rar titulari la cluburi, în vreme ce Totti cochetează cu ideea retragerii din “naţională”. Adevărat e însă şi că Lippi continuă să se bazeze pe cîteva valori pentru care l-ar invidia orice confrate. Nu doar pe Buffon, ci şi, aflați în plină formă, pe Zambrotta, pe Cannavaro, pe Grosso, pe Pirlo şi pe Camoranesi, coloana vertebrală a unei echipe redutabile, de top. Şi totuşi, Lippi insistă asupra colectivului, ba şi precizează că o asemenea filosofie “e secretul meu, pe care am mizat de cînd am început cariera de antrenor, în Serie C”.

Fără a ridica observaţia la rang de laudă, să notăm că Răzvan Lucescu gîndeşte şi acţionează la fel, cam în aceiaşi termeni. Sigur, el nu beneficiază de vedetele de care dispune Lippi, din pricină că  fotbalul nostru produce mai puţin decît cel italian. Izvorul lui n-a secat, dar a slăbit. Pe de altă parte, bătînd monedă pe nevoia de atmosferă şi de atitudine, de angajament şi de disciplină, tînărul selecţioner român pare hotărît să sacrifice starurile în folosul grupului, spre binele acestuia. 

Aşa și trebuie explicată renunţarea la Mutu şi la Ad. Cristea, ca şi neconvocarea lui Fl. Costea. În ideea că, dacă nu vor sau nu pot să se încadreze, chiar şi jucătorii exponenţiali riscă să iasă din cărţi. Avertismentul e clar: asculţi şi transpiri ori rămîi pe dinafară