Un nebun frumos

Deşi a ratat prima tentativă, Yves Rossy 
e sigur că va survola curînd şi Gibraltarul

N-o să pasați din mînă în mînă prezentul articol şi nici nu 
vă veţi înghesui să-l comentaţi pe blog, sînt sigur. Asta deoarece n-am să […]

Deşi a ratat prima tentativă, Yves Rossy 
e sigur că va survola curînd şi Gibraltarul

N-o să pasați din mînă în mînă prezentul articol şi nici nu 
vă veţi înghesui să-l comentaţi pe blog, sînt sigur. Asta deoarece n-am să prefaţez, cum probabil bănuiaţi, meciul Steaua-Vaslui, duelul dintre doi antrenori prieteni la cataramă, care au lucrat împreună în Panama, ci am să abordez alt subiect. Voi scrie despre un icar modern pe numele său Yves Rossy.Despre cine, vă veţi mira, cine-o mai fi şi băiatul ăsta?! Mai întîi că, împlinind 50 de ani, trebuie socotit bărbat în toată firea. Apoi că elveţianul în discuţie, fost pilot de vînătoare şi acum de linie, e primul om  care a reuşit să survoleze autonom Canalul Mînecii, cu ajutorul unei aripi confecţionate din fibră de carbon şi propulsate de 4 motoare cu reacţie. Întreaga maşinărie, adevărat vîrf tehnologic, reprezintă invenţia lui. El a imaginat-o şi tot el 
a construit-o, iar zborul amintit, plasat la loc de frunte în Guinness Book, a avut loc în septembrie 2008.

Deunăzi, Yves Rossy şi-a propus să traverseze şi Strîmtoarea Gibraltar ce desparte, pe lungimea a 38 de kilometri, Europa de Africa. Din păcate, nu i-a ieşit. S-a ridicat 2.000 de metri, după care, din pricina turbulenţelor, a pierdut controlul aripii şi a trebuit să se paraşuteze. A căzut în apă, de unde l-a cules un elicopterce l-a transportat la spital. Mai degrabă însă ca măsură de precauţie decît de nevoie, căci elveţianul n-a păţit nimic. Nici măcar nu s-a speriat, dovadă cuvintele încredinţate reporterilor înghesuiţi la uşa salonului:  “Urmează Sărbătorile, aşa că mai am de aşteptat pînă să încerc din nou. Dar fiţi convinşi că n-o să mă las, că în 2010 o voi lua de la capăt! Staţi pe-aproape şi n-o să vă pară rău, data viitoare voi reuşi!”.

Un exaltat, veţi spune, căruia îi place să se joace cu destinul, să-l forţeze şi chiar să-l înfrunte. Da, nu vă contrazic, dar vorbim despre unul dintre aceia care, visînd şi riscînd mai mult decît noi, muritorii de rînd, duc lumea mai departe. O împing spre progres şi o învecinează cu legenda. Fără să justific rostul acestui text, vă întreb doar atît, ce ne-am face fără asemenea apucaţi, fără asemenea nebuni frumoşi? Îndrăznesc să vă şi răspund: am fi 
mai săraci şi mai trişti. Dacă nu şi mai singuri.