Deranj în Gruia

Pe lângă surpriza neplăcută a unei duble prestații anonime, în majoritatea timpului posomorâtă, remiza albă dintre CFR Cluj și CSU Craiova a mai oferit una: absența de la stadion a președintelui executiv al gazdelor, doctorul Iuliu Mureșan.

Acum câteva săptămâni, scriam aici că, ulterior retragerii lui Arpad Paszkany din acționariat, noii investitori ai clubului, Marian Băgăcean de jure și Nelu Varga de facto, l-au cam trecut pe linie moartă pe Mureșan. I-au rezervat un rol decorativ, fără putere de decizie.

Destui m-au ironizat la vremea aceea. Ba m-au și acuzat că, fan sau chiar agent FCSB!, aș căuta să bag bețe-n roate grupării de pe Someș. Iată că se adeveresc însă cele afirmate atunci și doctorul pare în pericol iminent să fie mazilit. Dacă nu cumva s-a și întâmplat asta când citiți aceste rânduri. E agitație în Gruia, deranj mare.

Obișnuindu-se cu fenomenul și prinzând ceva curaj, normal că Varga, în mâinile căruia se află pâinea și cuțitul, vrea să conducă el pe banii lui, nu s-o facă altcineva. Ca atare, ar umbla să-l scoată din joc pe Mureșan, deși nu s-a grăbit, și nu se va grăbi, să explice de ce. Motive ar fi berechet. De pildă, rușinoasa eliminare cu amatorii lui Dudelange, erorile organizatorice (anularea antrenamentului oficial, pierderea unei nopți pe drum etc) comise cu prilejul deplasării în Luxemburg, insistența de a-l îndepărta pe Edi Iordănescu pentru a-l aduce pe portughezul Conceicao, mai concesiv, mai ascultător.

Odată cu dispariția lui Iordănescu, a părăsit clubul și tripleta Marian Copilu – Bogdan Mara – Marius Bilașco, oameni față de care, începând cu cel alintat Copilul Minune, patronul s-a simțit apropiat. Corect, i-a susținut și i-a promovat Dan Petrescu, dar nici pe Nelu Varga nu l-au lăsat indiferent. Cei trei au votat pentru Edi, pe când Mureșan și Răzvan Zamfir, mâna dreaptă a doctorului, au înclinat spre un tehnician străin. Spre Conceicao, care a justificat numai în parte speranțele puse în el, din care pricină toate oalele se sparg în capul lui Mureșan.

Înainte de a încheia, menționez că, de circa 10 ani, n-am nicio relație cu Iuliu Mureșan. Nici măcar de bună ziua. Probabil l-a supărat vreun articol de-ale mele. Ca și pe Mihai Rotaru, iritat c-am scris despre Craiova că a intrat ilicit în Liga 2, spre deosebire de Rapid, Petrolul, U Cluj sau Oțelul, obligate s-o ia de jos. Dar și, alt reproș, că echipa lui Mititelu ar trebui primită să joace pe „Oblemenco”, stadionul fiind al orașului și al locuitorilor acestuia, nici al lui Marcel Popescu și nici chiar al Olguței Vasilescu. Treaba lor, a lui Mureșan, a lui Rotaru, a altora ca ei. Să fie sănătoși și supărați.

În ciuda precizării de mai sus, mă întreb în ce măsură demiterea lui Mureșan nu constituie o greșeală? Asta deoarece, după 17 ani petrecuți la CFR (a venit cu Paszkany în 2001) și 11 trofee cucerite, 4 titluri, 4 Cupe și 3 Supercupe, a strâns suficientă experiență și destulă reputație cât să țină în echilibru și în priză un club care, cu el la timonă, a câștigat campionatul îndată ce a ieșit din insolvență.

Și dacă Varga et Comp au ajuns la ferma concluzie că doctorul, adevărat că fitilist, schimbător în opinii, trebuie pus pe liber, fair e să-l scoată pe ușa din față, nu pe cea din dos, ca pe un hoț. Deși nu mi-e simpatic, apreciez că Mureșan merită aplaudat, nu huiduit.