Fiii succesului

Halagian şi Lăcătuş, doi antrenori atît de diferiţi şi totuşi atît de asemănători prin seriozitatea cu care înţeleg să-şi facă meseria

Aparent, pe Halagian şi pe Lăcătuş îi deosebesc toate. Mai ales vîrsta, căci primul va împlini 71 de ani […]

Halagian şi Lăcătuş, doi antrenori atît de diferiţi şi totuşi atît de asemănători prin seriozitatea cu care înţeleg să-şi facă meseria

Aparent, pe Halagian şi pe Lăcătuş îi deosebesc toate. Mai ales vîrsta, căci primul va împlini 71 de ani în martie, iar celălalt 46 în aprilie. Tată şi fiu, nu? Dar se şi aseamănă, ca picăturile de apă, la un capitol, la cel al modului în care lucrează. Dăruiţi, serioşi, exigenţi, ambii se dedică meseriei zi-lumină, uneori şi mai mult. Aceasta e şi cea dintîi explicaţie, deşi nu singura, a izbînzilor înregistrate de Bistriţa şi, respectiv, de Vaslui.

Cînd Halagian a răspuns SOS-ului lansat de Pădureanu, Gloria se afla cu un picior în groapă. Ocupa ultimul loc şi avea numai două puncte. Ia te uită la tataie, l-au persiflat atîţia pe Armean, s-a trezit el, cu metodele lui prăfuite gen focu’ la ei!, să viseze cai verzi pe pereţi! Halagian a primit săgeţile cu înţelepciunea omului trecut prin viaţă. Autoironic, a admis că metodele lui ar fi „comuniste” şi s-a apucat de treabă. A pus şaua pe băieţi, i-a convins să transpire, iar rezultatele n-au întîrziat să apară. În ciuda unui lot subţire şi a unor adversari puternici, Gloria a strîns cu el pe bancă 10 puncte în 8 meciuri şi a cedat lanterna roşie. Pe lîngă puncte, a mai cîştigat ceva important, dreptul la speranţă. Şi dacă nu va scăpa de retrogradare, nimeni nu-i va contesta septuagenarului meritul de a fi încercat să salveze o corabie pe trei sferturi înecată.

Pe 2 octombrie, zi în care l-am lăudat aici pe Lăcătuş pentru ce a reuşit la Vaslui, destui m-au avertizat că mă grăbesc. Să mai aşteptăm!, au cerut ei, să nu ne pripim! Am aşteptat ca să ajungem împreună la concluzia, inclusiv scepticii, că Lăcă a descoperit în Moldova reţeta succesului. Coborînd şi el milităria din pod, dar recurgînd şi la zahăr, a obţinut 8 victorii din 8 partide, serie întîlnită extrem de rar şi, oricum, fără precedent în istoria grupării finanţate de Porumboiu. Tocmai pentru că Vasluiul a devenit liderul Ligii I, Lăcătuş are cu ce se mîndri. Sigur că jucătorii lui sînt mult peste cei ai Bistriţei, cum sînt, logic, şi pretenţiile. Dar simbolul Stelei, silit prosteşte să plece din Ghencea, le dă peste nas celor ce s-au îndoit de calităţile lui de antrenor. Lăcătuş a dovedit că e un adevărat profesionist, determinîndu-i pe adversarii săi, listă deschisă de patronul roş-albaştrilor, nu doar să-l preţuiască, ci şi să-l regrete. Din păcate, prea tîrziu.

Cruyff spunea că fotbalul înseamnă un joc simplu, pe care unii îl complică inutil. Analizînd ascensiunea Bistriţei şi a Vasluiului, trebuie să ne declarăm de acord cu el. Asta în ideea că, înaintea altor argumente, echipele menţionate se disting, după chipul şi asemănarea tehnicienilor lor, prin rîvnă, disciplină şi rigoare. Cine îşi imaginează că aceste noţiuni şi-au pierdut sensul şi greutatea se înşală amarnic. Chiar dacă nu sună bine în urechile tuturor, ele reprezintă valori ce nu se învechesc niciodată. Valori eterne.