Titi şi Goe
Cei care-l condamnă pe Henry sînt rugaţi să-şi reamintească de golul lui Goian, din ofsaid, care ne-a dus la Euro 2008!
Pe mulţi dintre noi ne-a enervat rău Thierry Henry! Băiatul acesta, pe care familia şi Radu Naum îl alintă […]
Cei care-l condamnă pe Henry sînt rugaţi să-şi reamintească de golul lui Goian, din ofsaid, care ne-a dus la Euro 2008!
Pe mulţi dintre noi ne-a enervat rău Thierry Henry! Băiatul acesta, pe care familia şi Radu Naum îl alintă Titi, a calificat „naţionala” cocoşului galic la CM 2010 PRIN FRAUDĂ. A oprit balonul cu o mînă şi l-a potrivit cu cealaltă, după care i-a pasat lui Gallas, care a înscris în minutul 103 golul egalizator, şi decisiv, în barajul cu Irlanda. Fără şmecheria lui, echipa lui Domenech, cel mai insipid antrenor născut pe malurile Senei de la Napoleon încoace, ar fi ajuns probabil la loviturile de departajare şi ar fi riscat să absenteze de la Mondiale.
Ne-a iritat nu că Henry a făcut henţ, se mai întîmplă, ci că n-a recunoscut pe loc şi n-a căutat să-l convingă pe arbitru să anuleze golul! Repetînd isprava lui Maradona din Mexic 1986, e clar că Titi A RATAT MĂREŢIA. Nu va figura nici în Bouillet, nici în Larousse, va rămîne, bietul de el!, doar în France Football. Un jucător pentru mai tîrziu, dar nu şi pentru istorie.
Întrucît Les Bleus au obţinut anevoie biletele pentru Africa de Sud, chiar mincinos, francezii n-au salutat momentul cu entuziasm. L-au trăit mai degrabă decent, vezi articolele măsurate din l’Equipe, refuzînd să transforme calificarea într-o sărbătoare. Au lipsit surlele şi trîmbiţele, iar traficul de pe Champs Elysees n-a fost blocat de vreo defilare.
Cînd mulţi, mai ales tineri, nu se sfiesc să-l condamne pe Henry, haideţi să ne aducem aminte în ce mod am reacţionat noi în clipa în care, pe 13 octombrie 2007, România a învins Olanda la Constanţa cu 1-0, golul lui Goian asigurîndu-le practic „tricolorilor” prezenţa la Euro 2008. Atît că stelistul marcase din ofsaid, detaliu asupra căruia N-AM INSISTAT. Aproape l-am trecut cu vederea. Nimeni nu l-a luat la rost pe Goian, care a vorbit, logic, despre „golul vieţii mele”. În schimb, mass-media şi iubitorii fotbalului au ridicat în slăvi izbînda, mulţumind pentru bărbăţie, pentru dăruire şi chiar pentru jertfă.
Veţi zice că între golul lui Titi şi cel al lui Goe e o diferenţă uriaşă de atitudine. Că henţul presupune să trişezi, iar ofsaidul nu. Poţi să fii afară din joc şi să nu-ţi dai seama. De acord, cu observaţia însă că toţi cei care-l condamnă pe Henry s-ar cuveni să dovedească MAI MULTĂ CLEMENŢĂ. Să-l judece ca pe un om, nu ca pe un erou. Implicit, să-l ierte.
Iată cum ne mai supără pe noi alţii şi cum ne grăbim să-i tragem la răspundere, ba şi de urechi! Din păcate, nu sîntem mereu la fel de exigenţi, puteţi citi şi corecţi, tocmai cînd vine vorba despre noi înşine. Evit să folosesc cuvîntul IPOCRIZIE ca să nu-i enervez şi mai tare pe unii!