Eternul Dragomir
Don Corleone a avut dreptate: va conduce Liga cît timp va dori!
Întrucît n-a avut nici un concurent, fireşte că Dumitru Dragomir a fost reales în fruntea Ligii Profesioniste. Numai în bancuri se mai întîmplă să alergi de unul singur […]
Don Corleone a avut dreptate: va conduce Liga cît timp va dori!
Întrucît n-a avut nici un concurent, fireşte că Dumitru Dragomir a fost reales în fruntea Ligii Profesioniste. Numai în bancuri se mai întîmplă să alergi de unul singur şi să termini cursa al doilea! În mod surprinzător, Dragomir nu s-a bucurat de unanimitate, Felix Grigore, directorul general al Unirii Urziceni, abţinîndu-se în condiţiile în care i-a ţinut locul suspendatului Mihai Stoica.
Lesne de bănuit de ce emisarul campioanei n-a votat pentru: deoarece ialomiţenii îl suspectează pe Dragomir c-ar fi tras sforile astfel încît, împotriva voinţei lor, întîlnirea FC Braşov-Unirea să se dispute sîmbătă, nu luni. Ceilalţi 16 prezenţi la scrutin, căci a lipsit reprezentantul Pandurilor Tîrgu Jiu, care şi-a motivat absenţa printr-o pană de cauciuc! , s-au grăbit să-i încredinţeze unicului candidat al 4-lea mandat consecutiv.
Iată, s-a dovedit că Dragomir, vicepreşedinte din 1993 şi preşedinte din 1996, n-a exagerat cînd a atras atenţia că va domni peste LPF cît va vrea! Deşi nu s-a temut că-şi va pierde scaunul, cel supranumit Don Corleone şi-a organizat totuşi o campanie electorală intensă. În sensul în care i-a lăudat din răsputeri pe conducătorii cluburilor, cu precădere pe investitori, dar le-a şi cîntat în strună cu fiecare prilej.
Cum Gazeta a inventariat ieri favorurile acordate de Dragomir grupărilor din Liga I, unele avantaje forţînd regulamentul, iar altele şi încălcîndu-l, nu-i de insistat asupra lor. O lume întreagă îi impută însă că, abuzînd de puterea lui, i-a împins pe conducători să nu respecte legea, ci să încerce s-o facă, ba chiar s-o şi facă I-a împins şi, încă mai grav, i-a învăţat!
Oricît nu l-am agrea pe Dragomir, şi sînt destui cei care-l contestă, s-ar cuveni să-i recunoaştem, pe lîngă agerime, calitatea de a cădea mereu în picioare. Arta de a izbuti să se descurce în orice împrejurare, de a ieşi bine din orice situaţie. Artă sau şmecherie?, rămîne de discutat. Uns cu toate alifiile, poate şi cu una în plus, Dragomir pare croit pe măsura actualului sistem din fotbalul nostru, în care valoarea şi impostura trăiesc într-o armonie perfectă, dar şi vinovată. De acord, i se pot reproşa atîtea şi atîtea lui Dragomir, nu însă şi că n-ar şti să fie şef. De aici i se trage, cu conotaţia negativă subînţeleasă, şi porecla de Don Corleone.
Unii îşi închipuie că, referindu-se primul în public la boala lui Mircea Sandu, Dragomir ar fi comis o gafă. Că l-ar fi luat valul şi, implicit, gura pe dinainte. Fiind vorba despre o chestiune delicată, evident că trebuia să tacă, mai ales că Naşu’, depistat cu o formaţiune tumorală pe colon, nicidecum pe ficat, nu suferă propriu-zis de cancer.
Îngăduiţi-mi să cred însă că starostele Ligii a greşit cu intenţie. Şi-a calculat intervenţia, urmărind pe de-o parte să pună presiune pe Mircea Sandu şi, pe de alta, să-i încurajeze pe adversarii acestuia, fie şi indirect, să candideze cu mai mult curaj la preşedinţia Federaţiei. Gîndind totdeauna că scopul scuză mijloacele, nu s-a dezminţit nici cu această ocazie.
Rezumînd, dacă admitem că un sistem are şeful pe care şi-l merită, atunci Dumitru Dragomir e chiar omul potrivit la şefia Ligii.