Inconsecvenţa selecţionerului
Ovidiu Ioaniţoaia observă că Piţurcă s-a arătat mai înţelegător cu Adrian Mutu decît cu Dorinel Munteanu
Corectă decizia lui Piţurcă de a renunţa la Mutu pentru testul de miercuri seară cu Spania. Întrucît are totdeauna nevoie de jucători cărora să […]
Ovidiu Ioaniţoaia observă că Piţurcă s-a arătat mai înţelegător cu Adrian Mutu decît cu Dorinel Munteanu
Corectă decizia lui Piţurcă de a renunţa la Mutu pentru testul de miercuri seară cu Spania. Întrucît are totdeauna nevoie de jucători cărora să le stea mintea la fotbal, iar Mutu, botezîndu-şi fetiţa cu mare pompă duminică, risca să nu se înscrie în categoria respectivă, selecţionerul s-a dispensat de atacantul Fiorentinei. Mai bine să nu vii la „naţională”, a gîndit el, decît să întîrzii ori să fii, cum probabil i s-ar fi întîmplat lui Mutu, cu capul în altă parte. Procedînd astfel, responsabilul „tricolorilor” a mai dovedit o dată că nu face concesii şi, în altă ordine de idei, că tratează meciul de la Cadiz, deşi de verificare, cu seriozitate. În rest, obişnuim să spunem, uneori admirativ, că Piţurcă îşi respectă principiile, inclusiv pe acela de a nu-i mai convoca pe jucătorii ce nu mai sînt titulari în echipele de club. Mai departe însă, trebuie să observăm că el nu i-a arătat lui Dorinel Munteanu, cînd acesta a participat la înmormîntarea unui cumnat, înaintea confruntării cu Bulgaria, aceeaşi îngăduinţă ca lui Mutu. Dacă pe Dorinel s-a supărat, probă că l-a scos din lot pentru întîlnirea din Albania, Piţurcă a lăsat impresia că se grăbeşte să-l înţeleagă pe Mutu. Sigur, e o mare diferenţă între un jucător ajuns la amurgul carierei, chit că recordman al selecţiilor, şi unul aflat în plină glorie, ba şi golgeter, iar Piţurcă a ţinut cont de ea. Dar omeneşte vorbind, adică făcînd diferenţa dintre un necaz şi o bucurie, parcă Dorinel era mai uşor de scuzat.
Nefiind nici primul, nici ultimul antrenor demis, Marin Dună nu solicită de la FC Naţional decît să se achite de obligaţiile stipulate într-un contract valabil pînă în 2009. E ceea ce, în afara logicii, dar şi a legii, preşedintele clubului din Cotroceni nu acceptă nici în ruptul capului, Constantin Iacov refuzînd pînă şi să discute cu cel pe care l-a pus deunăzi pe liber! Importă mai puţin detaliul că Dună avea cel mai mic salariu din Liga I, 35.000 de dolari pe an. El consideră, şi pe bună dreptate, că Naţionalul trebuie să onoreze clauzele înţelegerii, în caz contrar fiind hotărît să se adreseze FRF şi, la o adică, chiar unei instanţe civile. „Nu-i vorba atît despre bani, susţine Dună, cît despre atitudinea preşedintelui Iacov, care m-a dat afară din birou, ba m-a şi jignit şi ameninţat!”. Evident, Marin Dună e tînăr şi, ca atare, mai are destule de învăţat ca tehnician. Asta n-are însă a face cu datoria lui Constantin Iacov de a respecta un act pe care el însuşi l-a semnat. Atîta vreme cît antrenorii vor rămîne frunze în vînt, la cheremul conducătorilor care îi păstrează ori îi destituie după cum li se năzare, fotbalul nostru va progresa anevoie. Sau nu va progresa deloc.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele