Un fotbalist cu caracter

De ce nu s-a bucurat Andrei Cristea cînd a înscris de două ori în poarta Politehnicii Iaşi?

Dinamo a învins clar în Copou, cele 3 goluri ale „cîinilor” fiind înscrise, ce coincidenţă!, de Andrei şi de Adrian Cristea, care au […]

De ce nu s-a bucurat Andrei Cristea cînd a înscris de două ori în poarta Politehnicii Iaşi?

Dinamo a învins clar în Copou, cele 3 goluri ale „cîinilor” fiind înscrise, ce coincidenţă!, de Andrei şi de Adrian Cristea, care au purtat de-a lungul timpului culorile Politehnicii Iaşi. Adrian a marcat o dată, iar Andrei chiar de două ori.

Nu mă voi referi la meci, pe parcursul căruia gazdele au reuşit să egaleze la 1 dintr-un ofsaid uşor de sesizat şi din avion!, ci am să insist asupra modului în care a reacţionat Andrei după fiecare dintre golurile sale. Mai întîi însă, haideţi să le rememorăm. La cel dintîi, Cl. Niculescu l-a servit cu o minge ideală pe Torje, acesta l-a depăşit în viteză pe L. Munteanu şi, evitîndu-l pe goal-keeper-ul Marc, i-a pasat lui Andrei Cristea, rămas singur cu poarta goală. Ca şi la golul 3, înaintea căruia Alexe a interpretat rolul lui Torje, atacantul bucureştean cu numărul 17 pe tricou a avut de îndeplinit o simplă formalitate. Şi să fi vrut, n-ar fi putut rata!

A surprins felul în care Andrei Cristea s-a manifestat în ambele faze. A părut stînjenit, nu radios. S-a bucurat, fireşte, însă cu măsură, iar motivele reţinerii sale nu-s greu de ghicit. Deşi meseria lui e golul, Andrei şi-a adus aminte că a înscris împotriva fostei sale echipe şi că, prin asta, i-a necăjit pe suporterii Politehnicii, pe care i-a simţit mereu aproape, prieteni şi admiratori, cîtă vreme a evoluat la Iaşi. Totodată, a realizat că golurile respective s-au datorat mai degrabă lui Torje şi lui Alexe, meritul lui constînd în faptul că s-a aflat unde trebuia şi cînd trebuia. Practic, s-a dovedit omul potrivit la locul potrivit, ceea ce pe gazon, ca şi în afara acestuia, nu-i deloc puţin.

Într-un moment în care majoritatea specialiştilor îl consideră pe Andrei marea revelaţie a actualei stagiuni, atacantul dinamovist a demonstrat încă o dată că e un tînăr plin de talent, dar şi de bun simţ, un caracter. Succesele nu i s-au urcat la cap, iar cînd alţii, din păcate, nu mai ştiu cum să se rupă în figuri, el îşi vede de treabă cu modestie şi cu decenţă. Refuzînd să fac teoria chibritului, mai zic doar că fotbalul românesc ar avea serios de cîştigat dacă ar exista în Liga I cît mai mulţi jucători cu calităţile lui Andrei Cristea!