Atentat la sport

Ovidiu Ioaniţoaia opinează că ministrul sănătăţii trebuie să revină urgent asupra unei decizii greşite şi dăunătoare

Prin Ordinul 1044, iscălit pe 31 august 2006, dar despre care s-a dus vestea abia zilele trecute, ministrul sănătăţii a hotărît „desfiinţarea formării în […]

Ovidiu Ioaniţoaia opinează că ministrul sănătăţii trebuie să revină urgent asupra unei decizii greşite şi dăunătoare

Prin Ordinul 1044, iscălit pe 31 august 2006, dar despre care s-a dus vestea abia zilele trecute, ministrul sănătăţii a hotărît „desfiinţarea formării în specialitatea medicină sportivă prin rezidenţiat”. Fireşte, nu sînt eu în măsură să mă pronunţ dacă-i în regulă sau nu că semnatarul actului amintit, Eugen Nicolăescu, e de profesie economist, nu medic. Acesta constituie obiectul unei alte discuţii. Mi-e însă clar, şi nu numai mie, că decizia conform căreia medicina sportivă urmează să se subordoneze balneologiei constituie o imensă greşeală, menită să pună în pericol viitorul disciplinei respective şi, implicit, al întreg sportului românesc. Eroarea a fost comisă tocmai pentru că, deşi ar fi avut obligaţia nu doar morală, ci şi legală, autorul ei n-a găsit de cuviinţă să ceară nici părerea ANS şi nici pe cea a COSR, foruri cu responsabilităţi în domeniul sportului. Dacă s-ar fi consultat cu acestea, ar fi aflat că, de sine stătătoare în ţara noastră încă din 1949, medicina sportivă e nominalizată în Legea Educaţiei Fizice şi Sportului, dar şi recunoscută de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, de Parlamentul European, de Consiliul Uniunii Europene şi, nu în ultimul rînd, de Comitetul Internaţional Olimpic.

După calculele profesorului doctor Ioan Drăgan, preşedintele onorific al Societăţii Române de Medicină Sportivă şi şeful catedrei de profil, singura la noi, ce funcţionează pe lîngă UMF Bucureşti, în sistemul Ministerului Sănătăţii şi al cluburilor activează în prezent circa 500 de medici sportivi. Unii cu atestat, alţii cu competenţă. Evident, consecinţă a dispariţiei specializării, numărul lor se va micşora permanent, din care motiv, în lipsa cadrelor autorizate, atît Institutul de Medicină Sportivă din Capitală, cît şi cele 13 policlinici de resort din teritoriu (reînfiinţate în 2003) vor fi silite să-şi închidă mai devreme ori mai tîrziu porţile. Din păcate, chiar mai devreme. Iată de ce, fără să insist, ministrul Eugen Nicolăescu are datoria să revină neîntîrziat asupra unei hotărîri pripite şi păgubitoare. Pentru că e grav să faci o greşeală, dar infinit mai grav să persişti în ea.