Înfrîngere, nu dramă

Nu-i vina lui Bonetti că, din 10 atacanţi avuţi în pregătiri, mai contează asătăzi doar pe 2-3!

Oricum a pierdut FC Dinamo întîlnirea de-acasă cu Oţelul, ratînd numeroase ocazii, ba şi primind un gol de antologia umorului, a cedat 3 […]

Nu-i vina lui Bonetti că, din 10 atacanţi avuţi în pregătiri, mai contează asătăzi doar pe 2-3!

Oricum a pierdut FC Dinamo întîlnirea de-acasă cu Oţelul, ratînd numeroase ocazii, ba şi primind un gol de antologia umorului, a cedat 3 puncte pe care miza. Pe bună dreptate, Borcea i-a desfinţat pe jucători. Respingînd scuza că roş-albii n-au mai reuşit să se concentreze după fabuloasa calificare de la Liberec şi după izbînda din Ghencea, i-a făcut cu ou şi cu oţet. I-a numit plafonaţi, mercenari etc.

Fireşte că fotbaliştii sînt primii răspunzători. Deşi într-o măsură mai mică, eşecul s-ar cuveni atribuit şi lui Bonetti, pe care directorul executiv l-a menajat însă în momentul în care a răbufnit 
în vestiar şi, mai tîrziu, pe GSP TV. În ideea că, 
“dacă jucătorii nu mai pot alerga”, principalul reproş exprimat de Borcea, chestiunea îl priveşte, evident, şi pe antrenor. Dar atît. Să nu gîndim că rolul lui Bonetti e să scoată din foc castanele băgate de alţii.

Vina că atacul dinamovist a suferit sîmbătă aparţine şi lojei oficiale, acţionarilor. Împotriva Galaţiului, şi să fi vrut să întărească ofensiva, Bonetti n-ar fi avut la cine apela, pe cine trimite 
în teren Pentru că lui Dănciulescu i s-a 
dat drumul în Spania, gest altfel de înţeles, M. Niculae şi Bratu erau indisponibili, iar L. Ganea 
şi, mai nou, Miranda trimişi la Astra Ploieşti. Punînd la socoteală şi absenţa lui Ad. Cristea, pare-se că şi el pe picior de plecare spre Dubai, misiunea de a disloca o apărare adversă riguros organizată le-a revenit lui Torje şi lui A. Cristea.

Asta întrucît de la Cl. Niculescu, aflat într-o criză de formă fără sfîrşit, nu se aştepta mare lucru. Cum nu se aştepta, vorbind deschis, nici de la Zicu, care-şi tot caută ritmul şi nu-l mai gă=seşşte. Adăugînd că A. Cristea a prins o zi mai slabă şi că Ze Kalanga, înlocuitorul acestuia, a dezamăgit ca de fiecare dată, atacul din Ştefan cel Mare parcă a înotat împotriva curentului. S-a dovedit apatic, neputincios, chiar incoerent. Veţi zice că a apărut internaţionalul de tineret Alexe, adus înapoi de la Astra, unde fusese împrumutat. Reală promisiune, el e însă mai degrabă o aripă falsă, nu un vîrf de careu, de aceea se descurcă mai bine la construcţie decît la finalizare.

În ciuda necazului, n-ar trebui ca FC Dinamo 
să dramatizeze înfrîngerea cu Oţelul. Urmează partida din Europa League cu Sturm Graz şi e obligatoriu ca ea să fie pregătită atent, serios, într-o atmosferă cît mai liniştită. Dacă s-a putut la Liberec, de ce nu s-ar putea şi la Graz? Pe de altă parte, ar fi cazul să ne reamintim, fie şi în treacăt, că echipa “cîinilor” a abordat pregătirile dinaintea actualului sezon cu 10 atacanţi şi 
mai stă azi, corect, şi din pricina accidentărilor, numai în 2-3 pe care poate conta cu adevărat! Cam puţin faţă de pretenţiile lui Dinamo, doar 
că nu din vina lui Bonetti s-a ajuns aici.