Nervoși fără motiv

Deși cunoșteam că oltenii sunt iuți la mânie, am căutat să-mi reamintesc din ce le-a sărit țandăra.

Surprinzător, meciul dintre Craiova și Astra a fost precedat de un comunicat țâfnos al clubului oltean, care a folosit cuvinte precum sfidare, indignare și revoltă vizavi de delegarea arbitrului Alexandru Tudor la prima partidă a Universității din play-off. De ce zic surprinzător? Pentru că supărarea Științei, practic, a unora dintre șefii acesteia, a pornit de la o întâlnire foarte veche, „cea jucată cu Steaua în chiar ultimul meci de pe fostul Central”. Când, preciza comunicatul respectiv, „un penalty inventat de numitul domn arbitru a scos Craiova din competiție (n.a. Cupa României) și a stricat sărbătoarea unei regiuni întregi”.
Deși cunoșteam că oltenii sunt iuți la mânie, am căutat să-mi reamintesc din ce le-a sărit țandăra. Într-adevăr, confruntarea invocată a avut loc pe 3 decembrie 2014, deci în urmă cu 3 ani și ceva, iar Steaua a câștigat-o cu 1-0 dintr-un penalty transformat de Rusescu în minutul 68. Atât că, atenție!, presa scrisă și vorbită de atunci a apreciat că Bălgrădean l-a oprit neregulamentar pe Râpă și că Al. Tudor a acordat corect lovitură de la 11 metri. Ca atare, Gazeta l-a notat cu 7!

Încă mai mult. Ulterior, Tudor a mai arbitrat-o pe Craiova de două ori: pe 9 mai 2015 la Iași, unde a cedat cu 0-1, și la Chiajna pe 20 noiembrie 2015, când a învins cu 2-0. Niciunul dintre aceste meciuri n-a ridicat probleme deosebite de arbitraj. Dovadă că bucureșteanul a primit note bune, 7 și 6.

Acestea fiind zise, împărtășesc și eu opinia lui Edi Iordănescu, exprimată sâmbătă seară după fluierul final, că Universitatea a căutat, prin comunicatul de mai sus, să pună presiune pe Tudor. Evident că nu și-a găsit omul, veteranul de 46 de ani având suficientă experiență și destul sânge rece ca să nu-și piardă cumpătul. O dată în plus, el a condus corect și a luat iar 7.

M-am despărțit însă de Iordănescu în clipa în care acesta a susținut că intervenția Științei „și-a făcut efectul”. Pasămite „centralul” ar fi avantajat-o pe Craiova prin aceea că i-a permis, vorba peluzei, să bage material. Să fie dură, să intimideze. Lucrurile n-au stat așa, ci chiar invers. Astra a fost mai agresivă, probă că, deși gazdele au avut o posesie net superioară (66 la sută), oaspeții au faultat mai mult (26 la 12), uneori la limita dintre galben și roșu. Tudor a închis însă ochii și, oarecum împotriva aspectului general, a dat trei avertismente Craiovei (Briceag, Kelici, Martici) și numai două Astrei (R. Moise, Belu), acestea din urmă după minutul 86! Dincolo de faptul că l-a confundat pe R. Moise cu Val. Gheorghe, care merita avertizat, consider că Tudor putea fi mai drastic cu giurgiuvenii. Putea și trebuia.

În rest, deși realizat doar în minutul 81, succesul Universității s-a justificat pe deplin, autorul golului, Mitriță, fiind și MVP-ul meciului. Rapid, incisiv, derutant. Nu mă sfiesc să scriu însă, fără să vânez paradoxuri, că Mangia a câștigat partida mai degrabă cu rezervele decât cu titularii!

De acord, a marcat Mitriță, o simplă formalitate, dar faza a pornit de la Băluță și a fost continuată de Mateiu, ambii introduși după pauză. Îndrăzneala italianului de a-l ține rezervă pe Băluță, căpitanul tradițional al echipei, a dat roade. Odată intrat, acesta a luminat jocul alb-albaștrilor și l-a împins spre o victorie meritată. La Craiova mai rămâne de rezolvat problema delicată a gazonului, care încurcă mai ales jocul la firul ierbii al Științei, dar despre asta cu alt prilej.