Nici un miracol!
Dinamo a făcut la Liberec ce trebuia să facă la Bucureşti
Chiar nu m-aș alătura celor ce compară calificarea lui Dinamo cu un miracol, cu o minune. Mai degrabă aş zice că formaţia din Ştefan cel Mare, superioară adversarei, a […]
Dinamo a făcut la Liberec ce trebuia să facă la Bucureşti
Chiar nu m-aș alătura celor ce compară calificarea lui Dinamo cu un miracol, cu o minune. Mai degrabă aş zice că formaţia din Ştefan cel Mare, superioară adversarei, a făcut la Liberec ce trebuia să facă la Bucureşti, să-şi fructifice PLUSUL DE VALOARE. Practic, ea a dres în deplasare ce stricase acasă. De la 0-2 pe teren, a pierdut la masa verde cu 0-3 şi din pricina cîtorva sute de suporteri nestăpîniţi. Fireşte că gestul acestora rămîne unul de nescuzat, reprobabil. Putem însă gîndi şi că reacţia fanilor i-a trezit pe roş-albi la realitate, i-a readus cu picioarele pe pămînt. Determinîndu-i să înţeleagă că nu mai merge să mimeze fotbalul, că trebuie să-l joace. Şi nu oricum, ci cu încredere, cu dăruire, cu entuziasm, cum au şi dovedit joi seara că sînt capabili.
Deoarece nici o echipă românească n-a izbutit vreodată să întoarcă un 0-3 înregistrat acasă, rezultă că Dinamo A FĂCUT ISTORIE la Liberec. În consecinţă, merită felicitaţi jucătorii, cu precădere Florin Matache, Andrei Cristea şi Marius Niculae, dar şi antrenorul Dario Bonetti.
Deşi unele decizii ale italianului au contrariat, nu i-a folosit deloc pe Dolha, pe Tamaș, pe Pulhac̦ şi pe N’Doye, iar pe M. Niculae l-a introdus de-abia în repriza secundă, lui Bonetti I-A IEŞIT TOTUL pînă la urmă. Evident, în faţa unui învingător, trebuie să-ţi scoţi pălăria! De aici şi probabilitatea că se vor fi grăbit aceia care, inclusiv subsemnatul, au pus sub semnul întrebării priceperea lui Bonetti. Dacă urmează să-l mai vedem pe italian, cert e însă că el a trecut un examen foarte important şi că va fi privit altfel de-acum înainte. Contribuţia lui la succesul din Cehia se cuvine recunoscută şi apreciată.
Mai ales 3 “cîini” au impresionat la Liberec, Matache, Andrei Cristea şi Marius Niculae. Ultimii au înscris, Săgeată chiar de două ori, Andrei deschizînd şi Marius lărgind calea spre o PERFORMANŢĂ UNICĂ, de povestit nepoţilor. Modul exemplar în care s-a bătut Niculae, alergînd aidoma unui maratonist dintr-un careu în altul, a mobilizat echipa şi a împins-o către o izbîndă ce părea de domeniul utopiei.
Consider însă că eroul partidei s-a numit Matache, autorul unor intervenţii magice, precum reflexul uluitor din final, salvator la reluarea de gol a lui Vulin! Iată că, după ce a stat 5 ani în umbra lui Stelea, a lui Gaev, a lui Cr. Munteanu, a lui Lobonţ şi, mai nou, a lui Dolha, ba a și fost împrumutat la Ceahlăul şi la Otopeni, “eterna rezervă” a reuşit MECIUL VIEŢII. A apărat dumnezeieşte. În măsura în care o asemenea ispravă înseamnă talent şi modestie, ea mai atestă ceva menit să producă emoție. UN CARACTER PUTERNIC, forţa unui bărbat care a învăţat lecția răbdării, refuzînd să dramatizeze o lungă și dureroasă așteptare, care pe alții i-ar fi distrus. Clar, fără caracterul lui Matache şi al coechipierilor acestuia, Dinamo n-ar fi obţinut în vecii vecilor calificarea.