Gică Popescu și strategia greșită

Blocat în casă de o răceală severă, cu febră și tot tacâmul, am petrecut week-end-ul mai mult uitându-mă la televizor. Așa c-am urmărit, pe Telekom Sport, discuția aprinsă dintre Gică Popescu și Andrei Vochin, dialog ce n-a depășit însă limitele […]

Blocat în casă de o răceală severă, cu febră și tot tacâmul, am petrecut week-end-ul mai mult uitându-mă la televizor. Așa c-am urmărit, pe Telekom Sport, discuția aprinsă dintre Gică Popescu și Andrei Vochin, dialog ce n-a depășit însă limitele decenței. Logic, întrucât cei doi interlocutori sunt, dincolo de orgoliile lor, niște tipi educați, ce știu să folosească frâna de mână.

Înaintea polemicii cu pricina, vreau să remarc ceva legat de Gică Popescu. Să observ că, indiferent ce i se întâmplă acestuia, orice știre despre el începe sau/și se termină cu informația că a fost condamnat în 2014 la 3 ani, o lună și 10 zile pentru evaziune fiscală și spălare de bani. Deși Popescu a ieșit din penitenciar, după 20 de luni, în noiembrie 2015, istoria cu închisoarea e reluată mereu, obsesiv. Ca nu cumva, Doamne ferește!, cineva să uite că marele fotbalist de odinioară a comis o eroare pentru care a suferit cu vârf și îndesat.

Dincolo de stilul de a-i judeca fără pic de înțelegere pe alții și cu maximă îngăduință pe noi înșine, am mai scris pe marginea tristei povești trăite de Gică Popescu. Am susținut atunci și repet acum că, după ce și-a ispășit pedeapsa, ex-căpitanul Barcelonei și-a recâștigat statutul de om liber. A greșit și a plătit, cui ajută și pe cine servește să-i reamintim zilnic că a traversat anevoie, cu remușcări, o parte întunecată a existenței? Afirm că nimănui. Iar lui, cu atât mai puțin.

Cum nu ajută nici sondajele, lipsite de relevanță, legate de o declarație ori de o acțiune a lui Gică. Dacă, de pildă, merita el să fie numit consilier al premierului pe probleme de sport, însărcinat cu pregătirea organizării Europenelor 2020 din București. Sau dacă, scuzați exagerarea, are voie să treacă strada fără acordul unuia ori altuia! Întreagă această atitudine mi se pare că îl pune și ne pune într-o situație penibilă. El are suficiente motive să se considere frustrat, iar noi vinovați că nu încetăm să-i amintim, parcă bucurându-ne, că a greșit.

Mai nou, după ce Viorica Dăncilă l-a reconfirmat pe postul oferit de Mihai Tudose, Gică Popescu a făcut un gest ce n-ar fi trebuit să se piardă în anonimat. El și cei 6 colaboratori ai săi au refuzat să ia salariu, acceptând să lucreze, uneori zi-lumină, benevol, gratis! Credeți că s-a declarat cineva impresionat de gestul amintit? Din păcate, nu, așa că Gică a rămas pe rețelele de socializare, majoritar, pușcăriașul, omul rău, exemplul negativ! Încă o dovadă, nici prima, nici ultima, că suntem un popor bântuit de demoni, nu vizitat de îngeri. Nu le avem, vai nouă!, nici cu înțelegerea, nici cu iertarea.

Întorcându-mă la polemica dintre Popescu și Vochin, consilierul lui Burleanu a pierdut la scor, din moment ce 80 la sută dintre cei angrenați în ancheta GSP i-au dat dreptate lui Popescu cum că Daum a dezamăgit mai tare decât Răzvan Lucescu. Deși cel mai bine plătit selecționer din istoria fotbalului nostru, cu un contract dublu față de al lui Răzvan, neamțul n-a învins în niciun meci jucat 11 la 11! Cele 3 victorii ale lui, în dubla cu Armenia și în amicalul cu Chile, s-au obținut în condiții de superioritate numerică!

De acord că bilanțul lui Lucescu jr. n-a mulțumit, 7 succese, 7 egaluri, 7 înfrângeri, dar și așa procentul de reușită al acestuia, 44,4 la sută, l-a întrecut pe cel al lui Daum, cifrat la 40 la sută după 3 succese, 3 egaluri și 4 înfrângeri. Și nu găzduim aici o părere sau alta, fatalmente subiectivă, ci o statistică imposibil de contrazis. Pentru că unde-i statistică, n-ar trebui să fie, ca la lege, tocmeală.

Altminteri, admițând că „Strategia noastră cu Daum a fost greșită”, Vochin a recunoscut gafa comisă. Ba și, spre lauda lui, și-a asumat-o deschis întâia oară. Mai departe însă, notând că strategia „lui Lupescu cu Răzvan a fost catastrofală”, Vochin a încercat să ne inducă în eroare. În stilul șefului său, adevărat maestru al diversiunii, consilierul lui Burleanu nu doar a încurcat borcanele, dar le-a și inversat: „Decizia lui Burleanu de a-l aduce pe Daum e mai bună decât cea a lui Lupescu de a-l angaja (n.a. în 2009) pe Lucescu”. Regret s-o spun, dar această afirmație e o minciună. Un mod de a arunca praf în ochii opiniei publice, deoarece la niciun capitol Daum nu l-a depășit pe Răzvan. Chiar la niciunul. Exceptând, firește, salariul.

În final, mai recurg la un exemplu. Când a părăsit „naționala” în campania pentru Euro 2012, Lucescu a lăsat echipa pe locul 4 (nu 5, cum falsează Vochin), dar la numai 5 puncte de liderul Franța. În paralel, Daum lăsat-o în cursa pentru CM 2018 tot pe 4, dar la 10 puncte în urma locului 1, ocupat de Polonia. Un ultim argument: în comparațiile menționate mai sus, coeficientul lui Răzvan, 0,44, l-a întrecut pe cel al lui Daum, 0,37, românul scoțând 8 puncte din 18 posibile, iar neamțul 9 din 24. Drept pentru care îl rog pe fostul nostru coleg să nu ne creadă mai naivi decât suntem. Iar fraieri, nici atât.