Antrenorul Dorinel
Steaua a cîştigat cu şansă la Galaţi, dar fără să fi fost ajutată de banca Oţelului
După 0-1 cu Steaua, Gabi Paraschiv a făcut o declaraţie care a stîrnit rumoare. “N-am să înţeleg de ce în ultimul sfert de oră, […]
Steaua a cîştigat cu şansă la Galaţi, dar fără să fi fost ajutată de banca Oţelului
După 0-1 cu Steaua, Gabi Paraschiv a făcut o declaraţie care a stîrnit rumoare. “N-am să înţeleg de ce în ultimul sfert de oră, cînd adversarul era cu un om în minus, noi tot ne apăram!”, a spus căpitanul Oţelului. A pasat vina înfrîngerii, sau măcar o parte a ei, către antrenorul Dorinel Munteanu. Pasămite, acesta n-ar fi îndrăznit destul.
Reproşul la adresa “principalului” nu prea stă în picioare cît timp, din dorinţa de a restabili egalitatea, Dorinel a operat 3 schimbări cu tentă ofensivă spre final. I-a introdus pe N’Kongue, pe Ibeh şi pe Axente, moment în care nu i-a mai rămas pe bancă NICI UN ATACANT. Doar fundaşi şi mijlocaşi. Spre deziluzia lui, gălăţenii au continuat să rateze și roş-albaştrii să reziste. Steaua a obţinut victoria şi cu şansă, dar a obţinut-o. Întrucît în fotbal se contabilizează golurile, iar meritele se uită, Bergodi şi elevii săi au motive de mulţumire, 3 puncte sînt 3 puncte şi gata discuţia!
Revenind la declaraţia lui Paraschiv, prinsă din zbor de conducătorul unui club, care n-a scăpat prilejul să afirme că “Dorinel n-a lăsat impresia că vrea s-o bată pe Steaua!”, e greu de imaginat că Neamţul ar fi urmărit să-i dăruiască fostei sale echipe un bilet de favoare. Cu atît mai greu de crezut cu cît Dorinel a bifat doar 8 meciuri în Ghencea, fiind împins să demisioneze. Tocmai pentru a-l convinge pe Gigi Becali că s-a pripit arătîndu-i uşa, merită presupus că Dorinel A VRUT SĂ CÎŞTIGE meciul. N-a izbutit, fără ca asta să însemne şi că e vinovat. Posibil să fi încurcat garnitura de start sau să fi greşit strategia, dar nu există nici un motiv plauzibil să-l bănuim de duplicitate. Iar să-l acuzăm, nici atît. Cine judecă aşa gîndeşte cu păcat.
Dorinel a fost un jucător fabulos. Îl recomandă cu prisosinţă recordul prezenţelor în “naţională”, 134 de selecţii adunate de-a lungul a 17 ani, între 1991 şi 2007. Dar NU-I OBLIGATORIU, nu-i lege, ca un jucător exponenţial să ajungă antrenor de aceeași anvergură, numeroase exemple susţin acest loc comun. Adevărul e că lui Dorinel nu i-a mai mers pe banca tehnică la fel de bine ca pe teren. A calificat-o pe CFR Cluj în finala Cupei Intertoto pentru ca, în stagiunea următoare, s-o şteargă pe furiş la Piteşti! Surprinzător, nici acolo, ca mai tîrziu la Vaslui şi la Steaua, n-a apucat să termine un campionat După cum s-a dus şi la “U” Cluj, ba încă în două rînduri, ca să aibă de unde pleca!
S-ar putea ca neîntreruptul du-te-vino să nu-i aparțină numai lui. Să nu fi găsit condiţiile promise ori un finanţator sau altul, în genul lui Gigi Becali, să-l fi forțat să-şi ia repede tălpăşiţa. Mai departe, n-ar strica însă ca Dorinel să admită că prea desele schimbări de domiciliu I-AU FĂCUT UN DESERVICIU, i-au afectat imaginea. Altminteri, Paraschiv nu s-ar fi riscat să zică ce-a zis. Dacă n-ar fi normal să pună la suflet vorbele căpitanului său, Dorinel Munteanu trebuie să realizeze că mai are atîtea de demonstrat în cariera de antrenor. Drumul lui abia a început, iar pe parcursul acestuia, ca şi în afară, nimeni nu e cine îşi închipuie el c-ar fi. E cel din ochii altora.