Legaţi de glie?!
Federaţia a decis luni că un antrenor poate lucra doar la o singură echipă pe durata aceluiaşi sezon
Comitetul Executiv a decis luni ca antrenorii să lucreze pe parcursul unui campionat la o singură echipă de ACELAŞI NIVEL. Înainte de […]
Federaţia a decis luni că un antrenor poate lucra doar la o singură echipă pe durata aceluiaşi sezon
Comitetul Executiv a decis luni ca antrenorii să lucreze pe parcursul unui campionat la o singură echipă de ACELAŞI NIVEL. Înainte de a intra în detalii, să notăm că în evidenţele Comisiei Tehnice a FRF, prezidată de ex-selecționerul Mircea Rădulescu, figurează actualmente circa 1.500 de tehnicieni, vreo 600 fiind specializaţi în domeniul copiilor şi juniorilor. Din totalul de 1.500, numai 90 posedă licenţa PRO, indispensabilă în Liga I. Întrucît doar 6-7 dintre ultimii, Lucescu, Olăroiu, Andone, Stoichiţă ş. a., au profesat sau profesează dincolo de hotare, rezultă că sîntem martorii unei concurenţe acerbe: peste 4 candidaţi pe un loc de “principal” în eşalonul de elită.
Ce înseamnă acelaşi nivel? Două sau mai multe formaţii din Liga I şi, în diviziile inferioare, două sau mai multe formaţii din aceeaşi serie. Un antrenor poate schimba echipa de “B” ori “C” într-un sezon cu condiţia însă, sine qua non, să schimbe și seria.
Comitetul Executiv a hotărît astfel tocmai pentru a evita repetarea unor SITUAŢII NEDORITE, în genul celor furnizate recent de Uhrin şi de Hizo. Se ştie că primul le-a pregătit pe Poli Timişoara şi pe CFR Cluj, iar celălalt pe FC Vaslui şi pe Rapid. Noua prevedere, a cărei încălcare va atrage sancţiuni drastice, mai precizează şi că un antrenor plecat de la un club, fie prin destituire, fie prin demisie, nu va putea lucra la un altul, sub nici o formă, pînă la sfîrşitul ediţiei respective. Altfel zis, s-a terminat cu ANGAJĂRILE DEGHIZATE, cusute cu ață albă, adică şmechereşti. Cu instalarea unuia ca director tehnic, a altuia ca manager general etc.
Era de bănuit că restricţia va provoca discuţii aprinse. Nu puţini îi reproşează FRF CĂ A GREŞIT cînd i-a judecat la grămadă pe antrenorii daţi afară şi pe confraţii lor care renunţă de bunăvoie. Primii s-ar cuveni apăraţi şi protejaţi, nu băgaţi în aceeaşi oală cu demisionarii, susţin unii. Ei acuză că li s-ar îngrădi dreptul la muncă tehnicienilor demişi abuziv. Practic, aceştia ar fi legaţi de glie, transformaţi în sclavi.
Părerea mea, şi nu numai, e că, deşi i se întîmplă mai rar, Federaţia n-a gîndit rău. Pentru că, înainte de a fi apărat de altcineva, orice antrenor are datoria să se apere singur. Uşor de sesizat în ce manieră, prin PROPRIUL CONTRACT. Care să stipuleze negru pe alb, printre alte obligaţii, şi pe cele ce revin clubului care reziliază unilateral şi înainte de termen o înţelegere. Anume, cîţi bani va scoate acesta, de regulă mulţi, dacă se va grăbi să-l trimită acasă pe x sau pe y, pe care însă regulamentul îl va sili să-l plătească pînă la finalul acordului iniţial.
În loc să se simtă nedreptăţiţi, ori măcar neglijaţi, tehnicienii noştri ar trebui să ia aminte la EXEMPLUL OFERIT de Jose Peseiro. Semnînd un contract-beton cu Rapidul şi cerînd respectarea lui strictă, ceea ce a şi obţinut, portughezul a părăsit Giuleştiul cu buzunarul plin La urma urmei fiecare doarme după cum îşi aşterne, așa că antrenorii români își fac griji degeaba, fără motiv. Chiar că nu-s de compătimit.