Săgeți otrăvite

Deoarece, mai nou, a completat gașca sa de curteni (Vișan, Bodescu et Comp) cu câțiva profesioniști (Stoichiță, Mutu și alții), lui Burleanu i s-ar cuveni o bilă albă.

Amplul interviu acordat de Gică Hagi colegilor Crăițoiu, Răureanu și Udrea a readus în prim-plan problema alegerilor prezidențiale din fotbal, programate pe 17 mai, în ziua finalei Cupei. Ca atare, pe 5 martie, Răzvan Burleanu va sărbători în funcție cei 4 ani de mandat.

Declarând „E vremea schimbării” și „La FRF trebuie un om puternic și competent”, Hagi a lăsat de înțeles că nu-i de partea lui Burleanu, contestat deoarece a venit din afara fenomenului. S-a zis mereu despre acesta că e parașutat și nepriceput în materie. Paradoxal însă, răspunzând la întrebarea dacă e obligatoriu ca șeful Federației să fie un fost fotbalist?, patronul Viitorului i-a ridicat mingea la fileu președintelui în exercițiu: „Nu. Nu. El trebuie să fie un manager foarte bun, dar partea tehnică trebuie condusă de un fotbalist”.

Deoarece, mai nou, a completat gașca sa de curteni (Vișan, Bodescu et Comp) cu câțiva profesioniști (Stoichiță, Mutu și alții), lui Burleanu i s-ar cuveni o bilă albă. Dar e de presupus că a făcut-o de nevoie, silit de împrejurări și spre a-și spori șansele de realegere. Important e însă că a făcut-o. Deși la peste 3 ani de la înscăunare, e totdeauna mai bine decât niciodată.

Să mai notăm că Hagi a încercat, și a reușit, să nu se amestece în bătălia electorală. Nici pro Burleanu, nici contra lui, nu s-a arătat resentimentar. Întrucât gura lumii pretinde că președintele FRF a pus umărul la condamnarea lui Gică Popescu, coechipierul, prietenul și cumnatul lui Hagi, acesta din urmă ar fi avut suficiente motive, măcar bănuieli, să lovească în Burleanu ori măcar să tacă. Spre lauda lui, a rămas neutru.
În ce mă privește, mă îndoiesc sincer că, manevrat de Cotroceni ori de Servicii, RB a putut determina verdictul în procesul ex-căpitanului Barcelonei. Nu cred să fi fost atât de puternic, cum nu cred că e nici în prezent. Probabil că el însuși a lansat zvonul, ca să-și demoralizeze contracandidații.

Altfel, posibilii aspiranți la președinție stau în expectativă. Tatonează. Fiecare așteaptă să vadă ce zice și ce plănuiește celălalt, de parcă ar fi angrenați într-o imaginară partidă de șah. Sobru, echilibrat, Cristian Balaj vorbește puțin. Ciprian Marica nu s-a decis, dar îl arde pe Burleanu pe unde-l prinde. Deunăzi, a cerut ca el să-și asume public vina aducerii selecționerului Daum, care a prăbușit „naționala” de pe poziția 24 pe 45 în ierarhia FIFA.

Cel mai activ, deja în plină campanie, pare Marcel Pușcaș, care va participa din interiorul FRF. Prin faptul că nu l-a destituit pe Pușcaș, deși acesta a demisionat din Comisia Tehnică și l-a criticat în repetate rânduri, Burleanu a urmărit să demonstreze că la Federație e democrație, nu dictatură. Că el nu închide gura nimănui. Probabil a gândit că, oricât s-ar agita, Pușcaș nu va constitui un adversar de calibru. Nu-i exclus să se înșele.

Ar trebui să-i fie teamă în special de Florin Prunea. Propus de Generația de Aur și cel mai vehement contestatar al administrației federale, singurul care a avut un conflict personal cu acesta, Prunea i-a trimis o sumedenie de săgeți otrăvite lui Burleanu. Între altele, s-a plâns că „a încercat să mă șantajeze!”. Voi dezvolta subiectul în ziarul de luni.