Alibec ca țintă

Sigur că Denis Alibec nu-i premiantul clasei, el traversează un moment delicat.

Adus cu tobe și trâmbițe de FCSB, care a plătit pentru el Astrei două milioane și ceva de euro, a intrat într-un con de umbră. Deși a jucat în 12 partide, exact 663 de minute, n-a reușit să marcheze niciun gol în campionat! S-a mulțumit cu unul înscris în Champions League și cu unul în Europa League, ambele contra Viktoriei Plzen. Ceea ce nu-i puțin pentru cel desemnat fotbalistul român numărul 1 al anului 2016, ci foarte puțin. Derizoriu, sub orice așteptare.

Pe măsură ce a rătăcit drumul spre poarta adversă, Alibec și-a pierdut și controlul. A ieșit din ce în ce mai des în decor. A început să gesticuleze aiurea, să protesteze, să strâmbe din nas la fiecare schimbare, să-și certe coechipierii și chiar să-i înjure printre dinți, șmecherește, pe Stoica și pe Dică!

Logic că forma slabă și atitudinea de rebel fără cauză, înrudită cu obrăznicia, l-au scos din echipă. Când a pretins că e chinuit de pubalgie, nici măcar Gigi Becali nu l-a ascultat. Făcându-se ecoul fanilor, care l-au scos treptat de la inimă pe Alibec, latifundiarul a decis că acesta „N-are nimic, doar se alintă. Dacă îl supără cineva, se dă accidentat și nu vrea să mai joace!”. Zadarnic va explica mama atacantului că, pe lângă pubalgie, fiul său a suferit și o semipareză facială, nimeni n-a crezut-o. A rămas ca Becali, că Denis e plin de ifose. Fițos. Că se comportă ca o vedetă, deși a ajuns în pluton. La și alții.

Așa a devenit Alibec, în principal din pricina lui, un caz. Încă mai mult, o oaie neagră, cel pe care întreaga lume îl suspectează și în care întreaga lume lovește ca într-un sac de box. Dacă pentru alții s-au căutat scuze, pentru Gnohere, de pildă, care nu i-ar fi băgat mâna-n gât lui Țucudean!, pentru Denis nu s-au găsit. El a fost transformat în calul de bătaie al tuturor, în încasatorul șef. Nu pretind că n-a greșit. Susțin însă că noi, ceilalți, am exagerat atunci când l-am luat permanent la țintă. Am răspuns exceselor lui cu ale noastre.
Totul a culminat deunăzi, când Alibec ar fi plecat să schieze în ziua meciului FCSB-Viitorul în loc să stea alături de colegi. Foarte mulți au categorisit gestul lui ca inadmisibil, act de trădare sfidător la adresa familiei roș-albastre. Iar de aici, evident, noi acuze. Că nu s-a simțit solidar cu ceilalți, că i-a părăsit la greu etc, context în care s-a răspândit gogoașa că e transferat în Turcia, la Kayseri! Zvon dezmințit imediat de Șumudică însuși.

Dică a precizat că, deși Alibec se pregătise normal, el a decis să nu-l țină nici măcar rezervă în întâlnirea cu Hagi. Ca atare, citind pe tabla din cantonament că jucătorii neincluși în lot au liber, Denis a mers la Poiana Brașov cu prietenii. Dar nu ca să schieze (nici nu prea era zăpadă în stațiune) și să încalce astfel regulamentul de ordine interioară, ci ca să-și pună ordine în gânduri, să se liniștească. Totuși, nu-i obligatoriu să schiezi dacă porți ochelari de schi, nu-i o regulă! Altfel, de notat că nici Teixeira, Budescu, Planici ori Benzar, și ei indisponibili, n-au asistat la partida cu Viitorul.

Nu mai continui, cu speranța că ați înțeles ce-am dorit să spun. Rezumând, vă invit să-l lăsam pe Denis să-și revină, nu să stăm de dimineața până seara cu ochii pe el, să-l pândim, să-l vânăm. Din păcate, e mai ușor să-i faci cuiva rău decât bine.