Ovidiu Ioaniţoaia

A vorbit şi a scris pentru milioane de microbişti, a crescut generaţii de ziarişti şi continuă să facă din jurnalism privilegiul de a fi sincer cu oamenii

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Ovidiu Ioaniţoaia
Dopaj la FCSB?!

Când scriam aici, colecția e martoră, că meciul FCSB-CFR va fi de 1 ori X, mă gândeam la forma deosebită a gazdelor, dar și la numeroasele absențe din formația clujeană, obligată să joace pe Arena Națională fără niciun atacant de […]

...

A greșit Rădoi?

Din fericire, acum, în ajunul „triplei” Macedonia de Nord – Germania – Armenia de la sfârșitul lui martie, lucrurile stau altfel. Dacă, luați-o ca glumă, deși nu-i cea mai bună, Chiricheș nu se reaccidentează, atunci e foarte posibil ca toți […]

...

Știre falsă

Când căruța părea să se fi împotmolit mai rău, consilierul președintelui Burleanu a venit la Telekom Sport cu o afirmație care a surprins în aceeași măsură în care a și bucurat. Conform lui Andrei Vochin, în ianuarie-februarie 2022, la etapa […]

...

Spre un caz Oct. Popescu?

Cu atât mai important cu cât puştiul de la FCSB, născut pe 27 decembrie 2002, va fi mezinul „tricolorilor” convocaţi la Euro 2021. Tavi ar mai avea două cicluri la tineret, încadrându-se în regula U21 din Liga 1 până în […]

...

A văzut pe dos!

Hotărât s-o împiedice cu orice preț pe CSA Steaua să promoveze, cunoașteți contextul, Gigi Becali nu s-a lăsat până nu și-a făcut numărul. A trimis la „satelitul” din eșalonul 3 nu mai puțin de 8 jucători din lotul folosit de […]

...

Un articol emoţionant despre tatăl lui Dan Petrescu » Anonimul de la capătul firului

Din păcate, tatăl lui Dan Petrescu n-a apucat ziua în care fiul său a triumfat pe banca Unirii Urziceni

L-am auzit de nenumărate ori înainte de a-l cunoaște personal. Prin ‘84 sau ‘85, a sunat întîia dată la redacție și […]

vineri, 12 iunie 2009, 6:27

Din păcate, tatăl lui Dan Petrescu n-a apucat ziua în care fiul său a triumfat pe banca Unirii Urziceni

L-am auzit de nenumărate ori înainte de a-l cunoaște personal. Prin ‘84 sau ‘85, a sunat întîia dată la redacție și m-a somat: “Mergeți în Ghencea și o să vedeți un puști blond foarte talentat! Cred că-l cheamă Dan Petrescu”. L-am întrebat cine e, dar nu mi-a răspuns. “Sînt un simplu chibiț și numele nu contează”, a rîs, după care s-a grăbit să închidă.

Telefoanele s-au succedat luni în șir fără ca interlocutorul să se prezinte. Apelurile s-au îndesit după ce Dan Petrescu a debutat în prima garnitură a Stelei și, mai tîrziu, în “națională”. Mi-aduc aminte că o dată M-A CERTAT RĂU. “Trăiam cu impresia că v-ați pricepe, însă observ că m-am înșelat! I-ați dat lui Petrescu numai nota 6, deși el a fost, de departe, cel mai bun de pe teren!”. Nici atunci nu s-a recomandat.

A curs ceva apă pe Dîmbovița și, cum Dan devenise vedetă, am găsit interesantă ideea de a realiza un reportaj în CASA PĂRINȚILOR lui. Așa am ajuns, la ceas de seară, într-un apartament modest, situat într-un bloc din Drumul Taberei. Doamna Florica mi-a deschis ușa, iar soțul dînsei s-a pornit să vorbească, parcă în transă, despre mezinul familiei. A umplut masa cu un maldăr de articole referitoare la cariera acestuia, decupate din ziare și lipite școlărește pe 5-6 caiete.
Am dedus repede că Laurențiu Petrescu își divinizează băiatul, însă m-a surprins VOCEA bărbatului din fața mea. Mi se părea familiară, eram convins că o mai auzisem. Fîstîcit, i-am mărturisit asta și chipul i s-a luminat brusc: “Sper să nu vă fi deranjat, eu v-am sunat mereu!”.

Am aflat cu prilejul respectiv că, lucrînd în Armată, domnului Laurențiu i se spune Colonelul. Încă de cînd era maior, ori nu, poate că încurc anii. Cert e însă că l-a iubit pe Dan cu o dragoste infinită. Nu doar că se mîndrea cu el, practic, și avea suficiente motive, ci de-a dreptul ÎL VENERA. Îi purta permanent poza în buletin, iar cînd fiul său cel mic s-a transferat la Foggia, s-a apucat să învețe limba italiană pentru a înțelege transmisiile radio ale etapelor din Il Calcio. Cînd asculta meciurile, nici musca n-avea voie să zboare prin cameră.

Suferind de flebită și de diabet, Colonelul s-a chinuit cumplit în ultimii ani. Medicii i-au amputat un picior, apoi celălalt, aproape că nu mai vedea. Telefona mai rar, dar își păstrase MINTEA LIMPEDE și vorbea, firește, despre Dan. Din păcate, Laurențiu Petrescu s-a prăpădit în 2008, așa că n-a mai prins ziua în care băiatul său a cîștigat titlul de campion cu Unirea Urziceni. Probabil că ar fi fost cea mai fericită din viața lui. Sigur însă că se bucură și acum printre îngeri.

Comentarii (68)Adaugă comentariu

legionnaire (10 comentarii)  •  13 iunie 2009, 19:46

Va apropiati din ce in ce mai mult de ceea ce inseamna presa adevarata. Felicitari pentru acest articol! Este nevoie de o presa mult superioara valorii campionatului nostru, altfel ne ducem la vale. Tineti minte cand Titi Teasca il ruga pe Domozina sa transmita mai rar ca nu pot jucatorii Craiovei sa tina ritmul cu el? Fortati echipele din fotbalul romanesc sa tina pasul cu voi!

www.sirosi.com (16 comentarii)  •  13 iunie 2009, 19:48

m-a emotionat foarte tare articolul, felicitari!!!

grig (3 comentarii)  •  13 iunie 2009, 20:47

articol superb, ca si pesonajul care nu mai este, colonelul Petrescu!

cipricu (3 comentarii)  •  13 iunie 2009, 21:10

Aşa este mister Ovidiu, aveţi dreptate, pe tatăl lui Dan l-am cunoscut cand Dan juca la tineretul Stelei, la acel meci stătea in spatele porţii in care apăra Gherasim, Daniel Gherasim, Dan juca fără apărători şi cu jambierele cazute, acrezut mult in Dan , şi Dan nu l-a dezamăgit , bravo Dan

sandu din madrid (1 comentarii)  •  13 iunie 2009, 21:21

felicitari dane,intradevar meriti totate mesajele de lauda care iti sunt aduse,cat si mm foarte bine ,mult respect pentru patronul clubului care nu sa bagat peste activitatea ta,numai asa poate orice antrenor sa faca performanta nu cum face gigi de antrenori,faceau o strategie a meciului iar el se baga si strica tot ,steaua va fi defavorizata daca nu isi vede de treaba lui,pacat de suporteri ca ei sufere mult ,dar speram cu toti sa faca treaba bergodi si sa fie totul bine,multa bafta dan petrescu,prin ce ai facut la urziceni ai aratat ca ai valoare de necontestat………..

mihai (1 comentarii)  •  13 iunie 2009, 21:47

si eu am fost venerat de bunicul meu. Emotionant articol, felicitari pentru el. Sper sa realizez si eu macar jumatate din ce a realizat Dan, desigur pe profesia mea. FELICITARI domnului Ioanitoia de la Teleorman

corectorul (66 comentarii)  •  13 iunie 2009, 22:48

era vara anului 2002 cand un barbat a sunat si mi-a zis:vedeti ca e un baiat la Sporting, inalt, shmecher si cu multe cosuri pe fata; o sa ajunga mare! i-am ras in nas cu tupeu: cine!?sfrijitul ala de Cristi!?Hai, ba, nea Ronaldo,ala nici macar nu prinde echipa in fatza fratzilor Costea!ne lasi?!si daca vrei sa stii, la Sporting nici macar nu baga Mititelu bani, asa ca,plimba ursu! Cristi al tau nu prinde nici rezerva in Liga lui Mitica! Si asa a fost! fleru nu ma inseala! s-a dus fraieru direct titular la MU(mi se sopteste in casca).si acu o sa se rateze pe la nu´s ce echipa din Spania!asadar,dragi prieteni,s-a mai ratat unu,dupa anonimul Becham,care …

DRAGOS RADU (2 comentarii)  •  13 iunie 2009, 23:38

Sa va intitulati articolul din Gazeta de luni, 15.06. astfel:

„DE CE NU SE MAI INTOARCE LUCESCU SR. IN FOTBALUL ROMANESC”…finala de aseara poate fi unul dintre motive.

Mishu (21 comentarii)  •  13 iunie 2009, 23:54

Frumos articol. Felicitari

Doru (1 comentarii)  •  14 iunie 2009, 8:01

Bravo! Se poate si asa. Nu numai scandal.

nicusor (1 comentarii)  •  14 iunie 2009, 8:39

Bravo Dane !

b.b. (1 comentarii)  •  14 iunie 2009, 10:42

Foarte emotionant acest articol,mi-a placut.

marian (1 comentarii)  •  14 iunie 2009, 11:40

foarte frumos acest articol si emotionant in acelasi timp….felicitari lui Dan pt realizarile lui de pana acum ca antrenor…sa o tina tot asa

daniel v. (12 comentarii)  •  14 iunie 2009, 11:41

colonelul e de apreciat nu neaparat ca si-a facut odrasla fotbalist ci pt ca a educat-o; se vede la dan – spre deosebire de alte personaje din fotbalul romanesc – ca are cei 7 ani de acasa si ca nu e campion la certuri, arogantze si mahalagisme

Eu (2 comentarii)  •  14 iunie 2009, 14:09

Bun articolul.ne-a Ioanitoaia parca toata lumea vorbeste despre intinerirea ekipelor.de ce nu faceti si un articol despre juniorii cum ar fi juniorii republicani de la Dinamo care au jucat azi cu Fc.Bihor nu stiu ce au facu.Dar vreau sa va spun ca Dinamo a cistigat meciul trecut cu campioana din 2008.Farul Constanta.cu 5-1 iar in ekipa lui Dinamo de citeva luni bune se remarca juniorul Voican Andrei nascut in 1991.iar in acest meci cu Farul a lasat stadionul masca la o faza cind a lriblat tot ce a aparut in cale si a mai dat sii un gol sub transversala.Alte pase de gol si multe faze tehnice exceptionale.Adevarat ca joaca si la Dinamo 2.a debutat o repriza si la ekipa mare in atac cu Danciulescu dar a fost doar o repriza titular.Nu degeaba spunea Talnar ca VOICAN va fi noul Danciulescu.
Veti vedea. si inca o kestie pe care dvstra.dl.Ioanitoaia nu stiti este juniorul de la Dinamo cu cele mai multe goluri din istoria clubului intre 500-600 goluri de cind a ajuns in acel club Dinamo,adus de mine.Am multe sa va spun despre el dar poate alta data.Dinamo gupa 91 nu a pierdut niciodata un meci impotriva Stelei de cind joaca VOICAN ANDREI la Dinamo.

gabriel (2 comentarii)  •  14 iunie 2009, 15:58

Emotionant. Foarte bun articolul.

m68 (61 comentarii)  •  14 iunie 2009, 16:10

DUMNEZEU sa-l odihneasca in pace.

geo (1 comentarii)  •  15 iunie 2009, 3:33

Felicitari pentru articol, foarte rar unul atat de bun in gramada de texte „inflamabile” din presa romana.

Comentează