Miracolul de la Urziceni
Cum trebuie explicată incredibila ascensiune a formației ialomițene
Mă tem că sîntem martorii, dacă nu și autorii, unei nedreptăți. Deși Unirea Urziceni e ca și campioană, nu vorbim și nu scriem destul despre ea. Despre miracolul pe care, cu concursul […]
Cum trebuie explicată incredibila ascensiune a formației ialomițene
Mă tem că sîntem martorii, dacă nu și autorii, unei nedreptăți. Deși Unirea Urziceni e ca și campioană, nu vorbim și nu scriem destul despre ea. Despre miracolul pe care, cu concursul discret al patronului Dumitru Bucșaru, antrenorul Dan Petrescu și managerul general Mihai Stoica l-au înfăptuit într-un oraș din Bărăgan ce numără doar 16.000 de locuitori. Ei au scos-o pe Unirea dintr-un anonimat la care părea iremediabil condamnată, dar au reușit încă mai mult. Au transformat-o în CEA MAI LĂUDATĂ formație din Liga I.
Adevărul e că și atunci cînd n-a sedus, gruparea ialomițeană n-a dezamăgit. Inclusiv în meciurile în care a jucat mai șters, a jucat totuși mai bine decît adversarii. După plecarea lui Mara, a rămas practic fără nici o vedetă, lui Dan Petrescu revenindu-i meritul uriaș de a fi ridicat echipa însăși la rangul de vedetă. Alcătuită din jucători trecuți pe linie moartă în alte locuri și nici măcar plătiți regește, însă la termen, Unirea s-a impus prin constanță. Printr-o organizare care a creat rareori spectacol, dar a adus mereu victorii.
Ajunge să spunem, pentru a lichida capitolul respectiv, că Unirea a cheltuit cu lotul 3 milioane de euro într-un întreg sezon, adică de măcar 3 ORI MAI PUȚIN decît Steaua, Dinamo sau FC Timișoara! În cazul în care căutați o dovadă că performanța e posibilă și în condițiile unui buget mai mic, o aveți!
Îndrăgostit de stilul englezesc din anii petrecuți la Chelsea, Dan Petrescu și-a propus să aplice la Urziceni ce-a văzut și a învățat la Londra. Și-a propus și, iată, ȘI-A ÎNDEPLINIT VISUL chiar mai repede decît și-a imaginat. Asta pentru că a fost în stare să-și determine băieții să fie disciplinați și riguroși, să știe ce să facă și să facă tot ce știu, atît și nimic în plus. În ciuda faptului că destui vor considera termenii următori depășiți, îndrăznesc să afirm că, înaintea altor argumente, succesul Unirii s-a datorat muncii și seriozității.
Găsind în Mihai Stoica un aliat și un prieten de nădejde, Bursucul a mai izbutit ceva. A gestionat cu sînge rece, perfect, un final încins de stagiune. Obligată să le bată pe Dinamo și pe FC Timișoara, Unirea le-a bătut pe amîndouă și le-a închis gura eventualilor contestatari. I-a lăsat muți.
Elogiind formația ialomițeană, avertizam pe 17 noiembrie 2008 că de promițătoarea ascensiune a acesteia trebuie ținut cont, căci a încetat să mai constituie un simplu foc de paie, pentru a încheia editorialul cu “Unirea NU-I UN LIDER MINCINOS”.
Deși ele le-au intrat unora pe-o ureche și le-au ieșit pe cealaltă, cuvintele de-acum 6 luni nu și-au pierdut actualitatea, rămîn valabile. Spre lauda ei, Unirea n-a obținut nimic din întîmplare ori printr-un concurs de împrejurări favorabil. N-au ajutat-o nici arbitrii, nici adversarii, s-a ajutat singură. Tot ce a realizat e opera ei, numai și numai a ei.