Speranţe, dar puţine

Marţi dimineaţă, Aeroportul Băneasa parcă s-ar fi vopsit în roşu şi albastru, sute de suporteri ai Stelei, dotaţi cu fulare, cu şepci sau cu tricouri în culorile amintite, fiind gata să se îmbarce în avioanele de Madrid. Printre ei, Helmuth […]

Marţi dimineaţă, Aeroportul Băneasa parcă s-ar fi vopsit în roşu şi albastru, sute de suporteri ai Stelei, dotaţi cu fulare, cu şepci sau cu tricouri în culorile amintite, fiind gata să se îmbarce în avioanele de Madrid. Printre ei, Helmuth Duckadam, ajuns la 47 de ani şi, de ceva timp, pensionat pe caz de boală. Nu mai primeşte doar 6 milioane de lei pe lună, l-am auzit pe eroul finalei Cupei Campionilor Europeni din 1986, căci i s-a mărit recent pensia cu 50 de mii. A avut la Semlac o echipă promiţătoare, cu mulţi tineri talentaţi, numai că a trebuit s-o abandoneze din pricina banilor. S-a cam rupt de fotbal, de care îl mai leagă, pe lîngă legenda celor 4 penaltyuri apărate la Sevilla, faptul că e în prezent preşedintele filialei judeţene Arad a partidului condus de Gigi Becali. În rest, Duckadam n-a lăsat impresia c-ar fi prea încrezător în perspectiva partidei de miercuri seara. Mai degrabă trist, a admis că merge în capitala Spaniei, invitat de campioana României, mai mult ca să vadă stadionul Santiago Bernabeu, pe care n-a apucat să joace niciodată. “După 4-1 în Ghencea, a completat, normal ar fi ca Real să cîştige şi returul, dar poate că, îmi şopteşte mie ceva, Steaua va da de data asta o replică mai dîrză, demnă de tradiţia ei”. Cîţiva paşi mai încolo, Ioan Sdrobiş, antrenorul care l-a descoperit pe Vali Badea la Alexandria, l-a titularizat la Petroşani şi l-a impus la Vaslui,
nu împărtăşea pesimismul lui Duckadam. Am consemnat cuvintele unui tehnician cu o bogată carte de muncă: “O să fim la Madrid martorii unui duel care va face să se vorbească din nou laudativ despre Steaua.

Meciul se va încheia 1-1, iar Vali va înscrie golul nostru!”. Sosit cu doar un ceas mai devreme de la Larnaca, medicul cipriot Andreas Vassiliou s-a recomandat drept “un vechi prieten al lui Mihai Stoica şi, implicit, susţinător necondiţionat al Stelei”. Evident, în această dublă calitate nu putea scăpa partida-eveniment cu Real. Ca unul care a studiat la Timişoara, unde s-a şi căsătorit, doctorul Vassiliou nu acceptă să fie contrazis cînd se consideră pe jumătate român şi pe de-a întregul stelist. Nici el însă nu şi-a ascuns temerile: “Ar fi minunat ca băieţii să reuşească o surpriză, dar m-aş mulţumi şi cu o înfrîngere onorabilă. La 1-2 pe Bernabeu, m-aş întoarce acasă împăcat”. Logic ar fi, în măsura în care chiar există vreo logică în fotbal, ca pînă şi cei mai înfocaţi fani roş-albaştri să-i acorde Realului prima şansă în întîlnirea de miercuri deoarece formaţia iberică, presărată cu supervedete, a învins categoric la Bucureşti. Steaua porneşte, e obligatoriu s-o recunoaştem, cu şansa a doua, atît însă că orice şansă, cît de mică, trebuie apărată cu dinţii. Exact asta aşteptăm de la băieţii lui Olăroiu, să nu se sperie, să nu se predea, ci să lupte cu încredere în posibilităţile lor şi cu bărbăţie. Iar de aici încolo, să triumfe cel mai bun.