Chirilă şi Lucescu
Din păcate, Nea Vanea n-a prins ziua triumfului celui pe care l-a socotit un antrenor exponențial
Deşi jurnaliștii de pretutindeni se înghesuie să-l elogieze pe Luce, mai există chibiți, într-adevăr, din ce în ce mai răzleţi, care continuă să-l conteste! […]
Din păcate, Nea Vanea n-a prins ziua triumfului celui pe care l-a socotit un antrenor exponențial
Deşi jurnaliștii de pretutindeni se înghesuie să-l elogieze pe Luce, mai există chibiți, într-adevăr, din ce în ce mai răzleţi, care continuă să-l conteste! Sau măcar să-i minimalizeze performanţa, pretinzînd că arbitrul ar fi ajutat-o pe Şahtior în finală, că Werder ar fi învins cu Diego şi cu Mertesacker în teren etc. Părerea lor, dreptul lor să şi-o exprime, îi priveşte.
Dacă m-au lăsat indiferent clevetitorii, cu atît mai puţin am să le răspund acum, cînd frumoasa izbîndă repurtată la Istanbul a venit să încoroneze munca, priceperea, perseverenţa şi flerul tehnicianului român. Aşa cum cîțiva și-au permis să-l considere pe unicul Ioan Chirilă ca fiind “OMUL LUI LUCESCU”, la fel m-au etichetat şi pe mine, reproşîndu-mi o simpatie exagerată şi, în percepția lor, suspectă. În consecinţă, au insinuat chiar că, susţinîndu-l de-a lungul vremii pe recentul cîştigător al Cupei UEFA, aş fi urmărit anumite interese, evident de ordin material. În loc să mă deranjeze, asemenea acuzaţii stupide m-au amuzat.
Nu mi-e teamă să recunosc că am fost, sînt și voi fi fan Mircea Lucescu. Dintr-un motiv foarte simplu, deoarece totdeauna am crezut în ceea ce face, în MODUL LUI DE
A IUBI FOTBALUL şi de a merge pînă acolo încît să i se vîndă pe viaţă. Să-i devină rob, prizonier. Ajungînd să-i dedice 18 ore pe zi şi
7 zile pe săptămînă. Să-l mănînce pe pîine. Să-l respire. Să-l născocească. Să-l viseze.
Indiscutabil că unii jucători sau antrenori au mai părăsit fotbalul ori l-au şi trădat. Luce n-a aparţinut însă niciodată categoriei respective. Dimpotrivă, el a transpirat şi a încărunţit în slujba balonului rotund, căruia i-a rămas fidel chiar şi la înfrîngeri, chiar şi la ghinioane. A strîns mereu din dinţi şi, sperînd că roata norocului se va întoarce, a luat-o de la capăt. S-a întors și, spre lauda lui, Mircea a reușit, iată, să ajungă la celălalt capăt.
Altminteri, regret că Ioan Chirilă, autorul unei cărți-eveniment despre Lucescu senior publicate în anul 1999, a pierdut prilejul de a savura triumful european al celui pe care l-a preţuit şi l-a admirat ca pe nimeni altul. Nea Vanea era sigur că Lucescu merită inclus pe lista MARILOR ANTRENORI ai lumii. În stilu-i inconfundabil, ştia să argumenteze de ce şi izbutea să convingă. Tîrziu, dar i s-a dat dreptate, căci n-o fi Luce cel mai mare, dar e unul dintre aceştia. Pentru că trebuie socotit astfel un antrenor care scrie istorie şi marchează o epocă.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele