Cu stângul în dreptul!

După o repriză acceptabilă și alta dezastruoasă, România a pierdut cu Olanda la scor de forfait, în ciuda faptului că portarul a fost cel mai bun om al ei. Pantilimon a evitat un eșec de-a dreptul rușinos, conturat și după […]

După o repriză acceptabilă și alta dezastruoasă, România a pierdut cu Olanda la scor de forfait, în ciuda faptului că portarul a fost cel mai bun om al ei. Pantilimon a evitat un eșec de-a dreptul rușinos, conturat și după ce adversarul s-a desprins la 2-0 printr-un gol din ofsaid. Astfel, la al patrulea meci, Contra a suferit prima înfrângere. În parte, din pricina lui, dar în contextul în care România a cedat a 10-a oară, din 14 partide, în fața Olandei. Încă o dovadă că și când se află la ananghie, necalificată la Mondialele 2018, „naționala” Oranje tot e o clasă peste a noastră. Poate chiar două. Ea a arătat mereu un plus de calitate, de valoare.

Pentru înfrângerea de marți cei dintâi vinovați sunt jucătorii, care n-au mai avut atitudinea din întâlnirile cu Kazahstan, Danemarca și Turcia. Le-a lipsit implicarea, adică forța și consistența, din care pricină nu și-au creat nicio ocazie clară de gol! Băieții și-au închipuit că, dacă au transpirat în 3 meciuri, nu mai are rost să se omoare cu firea și au tras pe dreapta. S-au mulțumit cu puțin.

Corect e de spus că au întâlnit o Olandă ordonată și organizată, ba și dornică să șteargă impresia lamentabilă din recentele preliminarii CM. Dar și că „tricolorii” au dezamăgit din plin, cu brio! Între altele, ei au uitat, posibil ca unii să nici nu fi știut vreodată, că în fotbalul competitiv, cu pretenții, nu există pauză în materie de efort și de ambiție. Nu există timpi morți.

Lăudat la aparițiile anterioare, Contra a zbârcit-o de data asta. Ca să apelez la limbajul tribunei, și-a dat cu stângul în dreptul! Înainte de orice, a început cu o formație fantezistă, în care a păstrat numai 3 oameni de la victoria cu Turcia, pe Pantilimon, pe Chiricheș și pe Budescu. Pe ultimul l-a schimbat la pauză, mișcare ce a constituit, părerea mea, o greșeală. Într-adevăr că, supravegheat atent, Budescu n-a mai avut nici spațiile, nici dezinvoltura din partida precedentă, dar a mai legat jocul. Măcar a încercat.

Contra n-a nimerit-o nici când, împins de accidentarea lui Bălașa, l-a titularizat pe Hanca. Proaspătul „erou” al unui scandal de proporții, acesta a fost făcut avion de Depay, care a și înscris golul 1 de lângă dinamovist. De acord că, în progres sezonul trecut, Hanca putea fi luat în calcule. Dar nu acum, când comportarea din teren și excesele din afară nu justificau selecția lui. Am auzit varianta, invocată și în raport cu Alibec, că Guriță a urmărit să-i încurajeze. Să-i ajute să depășească pasa neagră. Să iasă din tunel. Frumos, uman, nu însă și normal. Nefiind sală de reabilitare, echipa unei țări trebuie să-i cuprindă pe cei mai merituoși și pe cei mai în formă. Deși îmi place pentru dârzenie, Hanca nu se încadra în categoriile de mai sus.

L-am înțeles pe Contra că a vrut să vadă mai mulți jucători, „să-mi fac o idee”. Dar îmi cer iertare, pe cine să vadă, pe Bicfalvi, care se apropie de 30 de ani, pe Pintilii de 33 ori pe Torje, care a strâns peste 50 de selecții?! Dacă dorea să testeze, de ce nu i-a introdus chiar niciun minut în „dubla” Turcia-Olanda pe craiovenii Băluță și Bancu, singurii nefolosiți alături de portarii Lobonț și Tătărușanu?!

Situația s-ar transforma din tristă în gravă dacă s-ar adeveri zvonul că Guriță i-a sărit din schemă pe cei doi la sugestia conducerii FRF, deranjată că oficialii Craiovei nu s-au agitat suficient ca „naționala” să evolueze împotriva Turciei pe modernul stadion din Bănie. Ostentativ, niciunul dintre șefii federației n-a catadicsit să participe la deschiderea noului „Oblemenco”! În măsura în care lucrurile au stat așa, antrenorul Contra și managerul sportiv Mutu n-au cu ce să se mândrească.