Ocolit

Deşi Blatter şi Băsescu par să-i fi întors spatele, Naşu’ rămîne puternic

Nu încape îndoială că absenţele lui Blatter şi Beckenbauer de la centenar L-AU DERANJAT pe Mircea Sandu. Dacă preşedintele forului mondial a găsit totuşi eleganța să invoce o […]

Deşi Blatter şi Băsescu par să-i fi întors spatele, Naşu’ rămîne puternic

Nu încape îndoială că absenţele lui Blatter şi Beckenbauer de la centenar L-AU DERANJAT pe Mircea Sandu. Dacă preşedintele forului mondial a găsit totuşi eleganța să invoce o sinuzită care l-ar fi împiedicat să ia avionul, cel al federaţiei germane n-a oferit nici o explicaţie. Deşi confirmase participarea, a anunţat în ultima clipă că are treabă!

Cum invitaţii respectivi erau cei mai simandicoşi, fireşte că Naşu’ a digerat greu forfaitul lor. Ocolit de ŞEFII CEI MARI, căci Kaiserul e unul dintre membrii influenţi ai Comitetului Executiv FIFA, amfitrionul manifestărilor omagiale s-a mulţumit cu Platini şi cu Johansson, actualul şi fostul numărul 1 la UEFA. Practic, francezul a sosit la Bucureşti ca să-şi aratedin nou disponibilitatea faţă de unul dintre cei cel-au ajutat să cîştige alegerile, iar suedezul, bătrînşi bolnav, ca să mai vadă lumea.

Nu doar ştabii FIFA I-AU FĂCUT FIGURA NAŞULUI, i-a făcut-o şi preşedintele României. Mai întîi, acesta a contramandat întîlnirea de la Cotroceni, ce s-ar fi lăsat probabil cu decorarea lui Blatter şi a lui Platini, după care n-a onorat nici dineul de la Palatul Parlamentului. A preferat să meargă la aniversarea Revistei 22. În lipsa lui Sepp Blatter, poate că anularea primului eveniment s-a justificat. A surprins însă, şi a stîrnit comentarii aprinse, absenţa lui Traian Băsescu de la recepţia amintită, unde se sconta că va trece măcar spre a-i saluta pe cei prezenţi.

Logic, atitudinea preşedintelui s-a interpretat drept un SEMN DE RĂCEALĂ la adresa fotbalului. Implicit, şi a lui Mircea Sandu. În măsura în care lucrurile stau astfel, n-ar fi cazul să ne mire faptul că şeful statului nu se simte solidar cu o activitate controversată, bănuită de corupţie, dacă nu şi dovedită. Dimpotrivă, ar trebui să-l înțelegem.

Mulți sînt gata să jure că, pierzînd sprijinul FIFAşi al Cotrocenilor, Naşu’ ar fi ameninţat. Pasămite, scaunul lui ar tremura precum mîinile unui bolnavde Parkinson. Adevărat, nu-i exclus ca Sepp Blatterşi Traian Băsescu SĂ-I FI ÎNTORS SPATELE, dar oaresă însemne asta un pericol concret pentru starostele federal?

Aş răspunde cu nu, considerînd că toţi cei ce-şi imaginează că Naşu’ se află într-o primejdie reală apreciază greşit situaţia. Din păcate, speră degeaba, întrucît la viitorul scrutin pentru preşedinţia FRF nu vor vota nici Blatter, nici Băsescu, ci într-o proporţie decisivă OAMENII DIN ANTURAJUL lui Mircea Sandu. Unii promovaţi şi cultivați de el, alţii chiar inventaţi. Mai precis, yes-menii din sala care a fluierat ca un stadion atunci cînd, refuzînd să primească diploma şi medalia aniversare, Ion Crăciunescu a îndrăznit să mişte-n front. Să-l înfrunte deschis pe Naşu’.

Evident, persistența unui sistem lipsit de opoziţie nu-i deloc în regulă şi acesta ar trebui schimbat cît mai repede. Misiune însă dificilă, deoarece adversarii lui Mircea Sandu, deşi din ce în ce mai numeroşi, n-au de învins o singură persoană, ci un întreg mecanism, ba încă bine uns. Din care pricină lupta lor se anunţă lungă şi grea. Dar e limpede că ea merită dată. Altă şansă nu există.