Gheghe

FRF l-a premiat şi
pe decanul de vîrstă al presei noastre sportive

Luni la amiază, cu prilejul sărbătoririi unui secol de existenţă, FRF a premiat şi cîţiva ziarişti. Inclusiv, pe Gheorghe Nicolaescu, căruia lumea îi zice Gheghe şi care e actualul […]

FRF l-a premiat şi
pe decanul de vîrstă al presei noastre sportive

Luni la amiază, cu prilejul sărbătoririi unui secol de existenţă, FRF a premiat şi cîţiva ziarişti. Inclusiv, pe Gheorghe Nicolaescu, căruia lumea îi zice Gheghe şi care e actualul decan de vîrstă al presei sportive româneşti.

Deşi a împlinit 80 de ani în aprilie, Gheghe nu-i arată. Ca şi în urmă cu decenii, continuă să-şi tragă peste creştet, cochet şi inutil, cele cîteva şuviţe de păr răzleţe, parcă pudrate. A fost totdeauna o mînă de om şi, dac-ar fi boxat, ar fi făcut-o doar la categoria cea mai mică, la semimuscă. Fireşte, cu timpul s-a împuţinat şi mai tare, cum ni se întîmplă tuturor, dar a rămas neostenit, fără astîmpăr, în perpetuă mișcare, aidoma unuia care nu acceptă să îmbătrînească. Argint viu, nu alta!

A început să publice, ocupîndu-se mai ales
de fotbal, încă din studenţie şi a lucrat la Sportul popular, devenit apoi Sportul şi ulterior Gazeta sporturilor, pînă la pensie, vreme de 45 DE ANI. 
Fix 45, bătuţi pe muchie. Majoritatea ani grei, 
cînd uneori îţi trebuia aprobare de sus, de la 
CC, ca să scrii dacă un gol s-a marcat din ofsaid sau nu .

Alături de Jack Berariu, de Victor Bănciulescu şi de Radu Urziceanu, dispăruţi repede şi, din păcate, la fel de repede uitaţi, Nicolaescu s-a numărat printre cei care m-au învăţat meserie, cîtă avea să se prindă de mine. În frunte cu maestrul Ioan Chirilă, unele staruri din redacţia de-atunci erau mai egoiste, mai pentru ele. Nu şi Gheghe, dispus în permanență să ofere, SĂ DĂRUIASCĂ. 
Totdeauna deschis şi prietenos, adevărat coleg. Mă tem că n-am 
reușit niciodată să-i mulţumesc pe de-a întregul pentru ajutorul acordat cîndva. Cu scuzele de rigoare, o fac aici şi acum.

Pe lîngă miile şi miile de articole, cărora el însuşi le-a pierdut şirul, Nicolaescu a semnat 
şi 9 CĂRŢI, cele mai căutate fiind biografiile lui 
Hagi și Mircea Lucescu, savurate de iubitorii balonului rotund şi, ca atare, tipărite în mai 
multe ediţii. Modest, nu i-a trecut prin minte să ceară intrarea în Uniunea Scriitorilor, nu l-a interesat. Asta pentru că lui Gheghe i-a ajuns să fie ziarist sportiv, profesie care i-a umplut viaţa şi pe care a ştiut s-o onoreze ca puţini alţii. Bucuros şi recunoscător că l-am întîlnit, îi urez 
să trăiască o sută de ani!