A meritat Dinamo?

În timp ce suporterii liderului consideră 
logică victoria, cei ai
Clujului o contestă!

Derby-ul dintre lider şi campioană n-a sedus, 
dar a avut ritm şi tensiune, aşa că a plăcut. La întrebarea dacă Dinamo merita să învingă nu-i însă simplu de răspuns. […]

În timp ce suporterii liderului consideră 
logică victoria, cei ai
Clujului o contestă!

Derby-ul dintre lider şi campioană n-a sedus, 
dar a avut ritm şi tensiune, aşa că a plăcut. La întrebarea dacă Dinamo merita să învingă nu-i însă simplu de răspuns. Evident, fanii roş-albi 
susţin că da, asta nu numai în ideea că favoriţii lor 
au înscris, prin acelaşi veşnic neobosit Dănciulescu, 
ci şi din alte considerente. Între care EVOLUŢIA Net SUPERIOARĂ din prima repriză şi ratarea mai multor ocazii de gol, inclusiv a unui penalty.

La rîndu-le, suporterii Clujului contestă succesul “cîinilor”. Apreciind corect că echipa lor A DOMINAT Categoric după pauză, ei zic că un egal ar fi fost mai aproape de adevăr. Spre necazul acestora însă, deşi într-un singur picior, Dolha a apărat la sacrificiu şi, ajutat de o defensivă eroică, a izbutit să păstreze avantajul. De fapt, cîntărirea rezultatului contează mai puţin sau deloc. Contează rezultatul în sine, iar cel al derby-ului i-a întărit poziţia lui Dinamo şi a scos-o practic pe CFR din cursa pentru titlu.

Nu agreez formula că o echipă îşi doreşte victoria mai mult. Toate ar trebui să şi-o dorească. Sîmbătă
însă, Dinamo a arătat MAI HOTĂRÎTĂ, cu un plus de determinare. Concomitent, CFR-ul a dat impresia 
unei garnituri subtile, poate mai virtuoase, dar nu şi la fel de îndîrjite. Ea a cedat zona centrală, de serviciu, unde N’Doye, Ad. Cristea, Torje şi, în special, Boştină au cîştigat majoritatea duelurilor cu Mara, Leao şi Culio, mijlocaşii clujeni fiind, în afara lui Dani, lenţi în mişcări şi previzibili în intenţii, sub cota obişnuită. Acolo a pierdut CFR bătălia şi, o dată cu ea, meciul.

Întrucît Alcantara a gafat des, iar G. Mureşan mai mereu, căci locul lui e în linia mediană, nu în cea de fund, campioanei i-a rămas să se zbată ca peştele 
pe uscat. În schimb, cîtă vreme accidentările lui Blay şi Moţi nu l-au silit pe Rednic să modifice formaţia 
de start, Dinamo a părut sigură pe ea. MAI LUCIDĂ, mai pragmatică şi mai dezinvoltă. În măsura în care 
Dolha şi Dănciulescu au impresionat, nici un clujean n-a spart plafonul. Învinsa poate invoca şi lipsa norocului, numai că acesta mai e şi cum şi-l face fiecare. Deoarece n-a putut ori n-a ştiut să şi-l facă, CFR n-are cui imputa eşecul decît sieși.

În privinţa “centralului” Kenan, ne-am lămurit 
din nou că arbitrii străini nu-s mai cu moţ, mai breji. Într-o etapă în care Tudor şi Balaj au comis erori greu de justificat, colegul lor israelian s-a grăbit să-i imite! Fricos, Kenan a trecut cu vederea DOUĂ PENALTY-URI 
clare, unul la Boştină şi altul la Ruiz, dar ar trebui să-i recunoaştem calitatea de a nu fi fragmentat jocul, 
de a-l fi lăsat ceva mai liber. Altfel, a respectat litera regulamentului cînd, în finalul partidei, i-a eliminat pe Tamaş şi pe Y. Kone. Dacă un român ar fi luat o asemenea decizie, ar fi ieşit mare tevatură mare, cu suspiciuni, ba şi cu procese de intenţie. Nu şi acum, 
iar asta dintr-un motiv foarte simplu, pentru că arbitrii noştri, cu cîteva excepţii, nu se mai bucură 
de credibilitate. Din vina cui, ştiu ei cel mai bine.