Iubire răsplătită

Buluc de lume aseară la Universitatea-Dinamo, aproape 30.000 de spectatori în tribune şi alte 5-6 mii la porţile stadionului. O ambianţă extraordinară, care a reamintit de cea din anii de neuitat ai Craiovei Maxima, fala şi nostalgia întregii Oltenii. Dacă […]

Buluc de lume aseară la Universitatea-Dinamo, aproape 30.000 de spectatori în tribune şi alte 5-6 mii la porţile stadionului. O ambianţă extraordinară, care a reamintit de cea din anii de neuitat ai Craiovei Maxima, fala şi nostalgia întregii Oltenii. Dacă ar fi putut, probabil că tot oraşul ar fi venit să-şi vadă la lucru iubirea alb-albastră. Şi ar fi avut ce vedea!

Dinamo nu s-a lăsat însă intimidată de această atmosferă. A început sigură, cu Dănciulescu împins lîngă Cl. Niculescu, dar şi cu Ad. Cristea şi Torje foarte avansaţi. Dar accidentarea lui N’Doye a dat peste cap intenţiile lui Rednic şi, o dată cu ele, speranţele oaspeţilor. Din clipa aceea, a rămas parcă pe teren o singură echipă, Universitatea. Fraţii Florin şi Mihai Costea, unul mai bun decît celălalt, au înscris în ordinea vîrstei şi au adus Universităţii un avantaj pe deplin meritat. Răsplata logică a unui joc organizat, dăruit şi dezinvolt.

După pauză, Dinamo a încercat marea cu sarea. Profitînd de o ratare monumentală a lui Fl. Costea, care pe tot parcursul partidei l-a depăşit pe internaţionalul Tamaş, iar uneori l-a şi ridiculizat, liderul a îndrăznit mai mult în atac. Intrarea lui M. Niculae a însemnat un plus de vigoare, dar nu şi de inspiraţie. Craiova s-a străduit să taie jocul şi a reuşit. Eliminarea lui Cl. Niculescu, decizie promtă şi corectă a „centralului” Balaj, a încheiat practic toate conturile, finalul consemnînd o victorie clară a Universităţii. Una pe care Craiova avea s-o sărbătoreacă pînă tîrziu în noapte şi care îi permite să viseze iar cu ochii deschişi la o cupă europeană.