Un meci decisiv

Lăsînd povestea cu construcţia, haideţi să cîştigăm diseară!

Pe lîngă faptul că ne dă fiori, pe care vă propun să-i numim competiţionali, meciul cu Serbia ne pune în faţa unei întrebări de genul to be or not to be: e […]

Lăsînd povestea cu construcţia, haideţi să cîştigăm diseară!

Pe lîngă faptul că ne dă fiori, pe care vă propun să-i numim competiţionali, meciul cu Serbia ne pune în faţa unei întrebări de genul to be or not to be: e el ori nu e decisiv?

Surprinzător, chiar şi cîţiva „tricolori” par tentaţi să afirme că nu e. Sugerează asta sau chiar o spun pe şleau. După ei, viaţa va continua şi dacă nu vom bate diseară, iar fotbalul românesc va avea ce face. Se va apuca să întinerească echipa naţională, să construiască în linişte şi fără tensiune o alta. Adicătelea, îşi va lua LA REVEDERE de la Mondialele 2010, ducă-se!, spre a se concentra asupra unei chestiuni cu adevărat serioase.

O asemenea abordare, pe care mi-aş permite s-o socotesc strîmbă, BA ŞI PĂGUBOASĂ, îmi reaminteşte de o discuţie purtată prin 1993, undeva pe-acolo, cu tatăl meu, în curînd nonagenar. Bucuros că lucrurile s-au schimbat, dar neînţelegînd de ce ele se mişcă în ritm de melc, mi-a cerut să-i precizez cît cred că va mai dura pînă cînd va veni binele pe care-l aşteaptă? L-am invitat să mai aibă răbdare. Aruncîndu-mi o privire nedumerită, a zîmbit în dungă: „Iar răbdare, păi, n-am avut destulă?! Dacă nici acum, atunci cînd?!”. Deoarece n-am ştiut ce să-i răspund, am tăcut. În momentul actual, consider că mirările acelea i se potrivesc ca o mănuşă şi „naţionalei” noastre, aflată parcă într-o dilemă.

Îndrăznesc să apreciez că, minimalizînd caracterul duelului cu sîrbii, unii dintre noi riscă să-şi fure căciula singuri. Deoarece partida de la Constanţa chiar e una de quitte ou double, CRUCIALĂ. Din acest motiv, băieţii lui Piţurcă sînt obligaţi, au datoria morală, s-o trateze şi s-o joace cum le pretinde selecţionerul şi cum speră milioanele lor de susţinători, cu rîvnă, cu dăruire, la sacrificiu. Orice altă interpretare înseamnă bălmăjeală sau, şi mai rău, scuză. Iar ultima nu se acceptă sub nici o formă!