Nu-i frumos, doctore!

După doar 12 etape, 10 echipe din Liga I, adică mai mult de jumătate dintre ele, şi-au şi schimbat băncile tehnice. Dacă unii s-au retras singuri, Mihai Stoica de la Piatra Neamţ, Orac de la Urziceni, Mulţescu de la Vaslui, […]

După doar 12 etape, 10 echipe din Liga I, adică mai mult de jumătate dintre ele, şi-au şi schimbat băncile tehnice. Dacă unii s-au retras singuri, Mihai Stoica de la Piatra Neamţ, Orac de la Urziceni, Mulţescu de la Vaslui, Munteanu de la CFR Cluj, Fl. Marin de la Jiul şi Cîrţu de la Timişoara, alţii au fost demişi. Craiova a renunţat la Stîngă, Constanţa la sîrbul Vukotici, Argeşul la italianul Giannini şi, ieri, Naţionalul la Dună. Spre deosebire de anii precedenţi, n-a ieşit scandal decît la Cluj, ceea ce nu modifică însă radical datele problemei. Una care atestă că, printre alte cusururi, fotbalul nostru îl are şi pe acela al lipsei de răbdare. Indiferent cine se va fi pripit, tehnicienii sau şefii cluburilor, consecinţa e aceeaşi: cu excepţia echipelor mari, vreo 3-4 la număr, toate celelalte îşi schimbă antrenorii mai des decît cămăşile. Mulţi dintre aceştia n-apucă să-şi desfacă bagajele că şi trebuie să plece. Într-un moment în care Monaco tocmai l-a concediat pe Boloni, veţi replica, nu fără temei, că la fel e pretutindeni. Peste tot în lume, stabilitatea unui tehnician depinde nu de priceperea ori de charisma lui, ci numai şi numai de rezultate. Ai rezultate, rămîi, nu ai, la revedere!. De acord, doar că, în absenţa unei reglementări în domeniu, la noi rata despărţirilor depăşeşte limitele normalului şiasta afectează calitatea competiţiei. Cît timp caruselul antrenorilor nu se va opri, vom visa degeaba la un fotbal mai bun.

Nu-i deloc exclus ca Dorinel Munteanu să fi plecat de la CFR Cluj la FC Argeş pentru un salariu mai bun. Şi aşa să fi fost, n-are rost să-l condamnăm cîtă vreme mulţi dintre noi, inclusiv cei care n-o recunosc, alergăm după bani. Altminteri, probabil că Dorinel însuşi regretă acum alegerea făcută deoarece, pierzînd ambele meciuri cu el la timonă, Argeşul a ajuns pe buza prăpastiei, serios ameninţată cu retrogradarea. Îl priveşte însă. A ales acest drum, deşi desfundat, şi trebuie să-l continue. Legat de asta, a surprins neplăcut recenta declaraţie a lui Iuliu Mureşan că „Dorinel n-are nici o valoare”. Nu numai că preşedintele lui CFR se află în situaţia de a se contrazice singur, dar şi pentru că lucrurile nu stau deloc aşa. O fi Dorinel vinovat faţă de CFR, ce om n-a greşit niciodată?, dar nimeni nu poate contesta că formaţia clujeană a căpătat graţie lui substanţă, curaj şi anvergură. Cu el pe bancă sau în teren, CFR a urcat vertiginos în campionat, ba a scos capul şi în Europa, jucînd anul trecut finala Cupei UEFA Intertoto. Şi dacă supărarea doctorului Mureşan, părăsit de antrenor, e de înţeles, pornirea acestuia nu mai e, fie şi pentru că nu-i frumos, cade prost, să-l conteşti vehement pe cel pe care deunăzi nu mai conteneai să-l lauzi. În acest sens, a emoţionat apelul, referitor la Dorinel, adresat sîmbătă de galeria piteşteană celei clujene, „Nu-l înjuraţi, el v-a dat dreptul să visaţi!”. Din păcate, Iuliu Mureşan n-a citit bannerul amintit ori nu l-a luat în seamă.

„Cel mai important transfer din acest campionat e al lui Dorinel. El are un caracter deosebit şi sînt sigur că va fi un mare antrenor” – Iuliu Mureşan, 29 iunie 2005

„Dorinel n-are nici o valoare. Ceea ce face Bergodi e mult mai aproape de ceea ce ne dorim noi de la un antrenor” – Iuliu Mureşan, 21 octombrie 2006