Un puști cu o minge

Victoria Books, imprint al Editurii Publica, a tipărit recent, în condiții grafice remarcabile, autobiografia lui Johan Cruyff, gigant despre care Gary Lineker spunea cândva că "a făcut mai mult decât oricine pentru a transforma un joc frumos într-un sport frumos".

Având titlul original My Turn, care s-ar traduce prin Driblingul meu ori Fenta mea, volumul se citește pe nerăsuflate, cu o plăcere unică. Subsemnatul am parcurs cele 314 pagini într-o singură noapte.

Ca oricare dintre dumneavoastră, aveam multe informații despre Cruyff, olandezul care a câștigat de 3 ori ca jucător (cu Ajax) și o dată ca antrenor (cu Barcelona) Cupa Campionilor Europeni, trofeu cucerit alături de alte 30. Între care, de pe o listă parcă fără sfârșit, Supercupa Europei, Cupa Intercontinentală și Cupa Cupelor. Scrisă în colaborare cu ziaristul Jaap de Groot de la cotidianul De Telegraaf, cartea prezintă biografia neromanțată a fostului triplu laureat al Balonului de Aur, despre care Pep Guardiola mărturisea cândva, reverențios, că „Nu știam nimic despre fotbal înainte să-l cunosc pe Cruyff”.

O viață care n-a început ușor, dimpotrivă. Fiul unei familii nevoiașe din cartierul Concrete Village al Amsterdamului, Johan și-a pierdut tatăl când el abia împlinise 12 ani, iar Ajax a angajat-o pe mama sa mai degrabă de milă ca îngrijitoare la sediul clubului. Pe lângă calitățile native ieșite din comun, ambiția, perseverența și seriozitatea l-au ajutat pe Johan să urce până în vârf. Să devină, caracterizarea îi aparține lui Sir Bobby Charlton, „unul dintre jucătorii absolut geniali care te încânta de fiecare dată când prelua mingea”.

Dar Cruyff a însemnat mai mult decât un artist al balonului rotund, mai mult decât un fachir, decât un vrăjitor. Creator de forță, el a marcat o întreagă istorie a fotbalului. A schimbat-o în bine, a înnoit-o, a modernizat-o.

În sufletul lui a rămas însă până în 2016 același „puști care avea permanent la el o minge de când se trezea până se culca”. Atunci, pe 24 martie 2016, a căzut victima unui cancer pulmonar, provocat și agravat de zecile de țigări sudate zilnic. Învățat să facă totul cu patimă, nu s-a dezmințit, vai!, nici în materie de fumat. La un moment dat, după câteva operații chinuitoare, a renunțat definitiv la țigări, le-a aruncat. Din păcate, era prea târziu și răul n-a mai putut fi îndreptat.

Despre omul și despre legenda Johan Cruyff se poate vorbi săptămâni în șir fără oprire, din care motiv voi încheia această succintă evocare cu câteva reflecții ale eroului cărții My Turn, considerat printre inventatorii „fotbalului total”. Interesante și demne de a fi reproduse, ideile lui se păstrează într-o tulburătoare actualitate. „Fotbalul de top înseamnă tehnică, tactică, antrenament și bani”, nota Cruyff, pentru ca tot el să nuanțeze că „Banii sunt foarte importanți în fotbal, însă ei ar trebui să ocupe totdeauna locul secund, după joc. Dacă banii sunt pe primul loc, faci lucrurile în ordinea greșită”.

Ce credea Johan că nu trebuie să lipsească din peisaj? Poate glumea ori poate nu, dar aprecia că obligatorii sunt următoarele patru elemente: „iarbă de calitate, vestiare curate, jucători care își curăță singuri ghetele și o plasă bine strânsă în poartă”. Doamne, ce simple par toate când ai la tine o minge din zori până noaptea! La picior și în minte!

Save