Cenuşăreasa

România e singura ţară din Uniunea Europeană în care şcolarii nu fac 3 ore de educaţie fizică şi sport pe săptămînă!

Am spus şi ieri, subiectul nu-i cel mai atractiv, însă merită dezbătut. Refuzul de a aborda o problemă nu […]

România e singura ţară din Uniunea Europeană în care şcolarii nu fac 3 ore de educaţie fizică şi sport pe săptămînă!

Am spus şi ieri, subiectul nu-i cel mai atractiv, însă merită dezbătut. Refuzul de a aborda o problemă nu înseamnă niciodată rezolvarea ei. Concret, ca să recupereze măcar o parte din terenul pierdut, sportul românesc ar trebui să beneficieze ÎN 2009 DE UN BUGET CORESPUNZĂTOR. În cifre absolute, a crescut în ultima perioadă, dar nu şi în raport cu PIB-ul. Faţă de 2004, în 2008, ca să ne referim la ani olimpici, el a scăzut de la 0,1 la 0, 062. Deşi de fiecare dată a rămas destul loc pentru mai bine, iar obţinerea unui buget care să nu înceapă cu două zerouri se înscrie pe lista priorităţilor noului şef al MTS, ministrul Monica Iacob-Ridzi, mai degrabă alte cauze au provocat declinul sportului tricolor.

Indiferenţa cu care acesta e tratat în sistemul de învăţămînt e una dintre primele. La preţ pînă în 1989, campionatele şcolilor sportive şi ale liceelor de educaţie fizică au dispărut. La fel şi taberele de profil. Nu se mai organizează, s-au desfiinţat. Înainte de Revoluţie, în Ministerul Învăţămîntului, numit acum al Educaţiei, Cercetării şi Inovării, funcţiona o direcţie dedicată în exclusivitate Sportului, cu 15-20 de angajaţi. În prezent, de resortul respectiv se ocupă O SINGURĂ PERSOANĂ!

Fireşte, nimeni nu regretă vremurile apuse şi sîntem de acord, sau s-ar cuveni să fim, cu ideea de a strînge şurubul cînd şi dacă se poate. Dar sîntem datori şi să admitem, ne sileşte realitatea, că sportul a devenit o cenuşăreasă în şcolile noastre, a cincea roată de la căruţă! O sumedenie de alte dovezi demonstrează că, din păcate, lucrurile stau chiar aşa, adică prost. De pildă, doar 30 la sută din bugetul alocat Sportului din Învăţămînt se adresează activităţilor, în vreme ce 70 la sută reprezintă salariile corpului profesoral, care continuă să fie plătit mizerabil, la limita supravieţuirii.

Parlamentul Uniunii Europene a decis, atenţie!, NU A RECOMANDAT, A HOTĂRÎT, ca toate ţările membre să introducă în şcoli 3 ore de educaţie fizică pe săptămînă. Obligaţie, nu indicaţie. Măsura se aplică pretutindeni, nu şi în România, unde programa prevede două ore la clasele I-VIII şi una singură la clasele IX-XII Şi aici trebuie să intervină Monica Iacob-Ridzi, să insiste pe lîngă Ecaterina Andronescu, colega sa de la Educaţie, să respecte legile europene. Întrucît practicarea sportului, fără a face teoria chibritului, înseamnă sănătate şi, în final, viaţă lungă. Altminteri, în condiţiile în care copiii vor fi ţinuţi departe de mişcare, există riscul să ajungem chiar mai rău, nu o naţie de sedentari, ci de şchiopi.

În sfîrşit, deşi ar fi atîtea de adăugat, doamna Ridzi şi conducerea MTS mai au o misiune ce nu suportă nici o amînare. La iniţiativa legislativă a fostului senator Nicolae Mărăşescu, timp de 7 ani şef al Sportului ca secretar de stat, Senatul a votat recent, în octombrie, mărirea cu 50 % a salariilor antrenorilor cu categoria I remuneraţi din bani publici. Vreo 2.500 de TEHNICIENI cu experienŢĂ, care pregĂtesc, majoritatea lor, loturile naŢionale. Cum urmează ca propunerea să fie înfăţişată Camerei Deputaţilor, s-ar impune ca ministrul din Vasile Conta să urgenteze operaţiunea. Deoarece nu-i poţi cere unui antrenor să obţină performanţe cînd îi dai, precum astăzi, maximum 10 milioane de lei pe lună!