Exemplul numit Moldovan

Ovidiu Ioaniţoaia e de părere că Rapidului nu-i va mai ajunge doar entuziasmul pentru a continua cursa europeană.

Unii zic că 0-0 cu PSG a fost un scor echitabil. N-au prea existat ocazii clare de gol la nici una […]

Ovidiu Ioaniţoaia e de părere că Rapidului nu-i va mai ajunge doar entuziasmul pentru a continua cursa europeană.

Unii zic că 0-0 cu PSG a fost un scor echitabil. N-au prea existat ocazii clare de gol la nici una dintre porţi şi, ca atare, remiza albă a împăcat ambele tabere.Îndrăznesc să susţin însă, precum în comentariul de ieri, că Rapid putea să cîştige. Deoarece a condus jocul, autoritar în prima repriză, a avut o posesie superioară şi a creat presiune. Dar n-a reuşit să şi marcheze, unul dintre motive constituindu-l tăria defensivei pariziene, iar celălalt propria-i slăbiciune.Exceptînd contribuţia neosteniţilor C. Lazăr şi Bădoi, giuleştenii au construit puţin, lent şi previzibil. S-au mulţumit cu o dominare sterilă. Măldărăşanu şi Karamian au prins o zi oarecare, în timp ce Zicu şi Buga, care ar fi trebuit să sprijine mai mult linia de mijloc, chiar una proastă. De regulă tupeist, mai tentat să încerce singur decît să paseze, Zicu a părut joi timid, cîteodată şi resemnat. N-a făcut nici una, nici alta, pe cînd Buga a căutat ceva ce n-a găsit. Cum nici înlocuitorii lor n-au rupt gura tîrgului, australianul Griffiths prelungindu-şi acomodarea la nesfîrşit şi iritîndu-i pe suporteri, greul a rămas pe umerii bătrînului Moldovan. Din cauza unor dureri sciatice, acesta a intrat cu infiltraţii, ba şi cu un brîu, dar pentru că a ţinut morţiş să joace şi a rezistat 90 de minute, deşi fără realizări deosebite, i se cuvin elogii. Modul în care, ca un adevărat profesionist, Viorel ştie să se ăruiască  nu mai constituie însă o noutate. E lăudabil, fireşte, că tinerii săi coechipieri îl iau de model, sau măcar pretind asta, dar nu şi că izbutesc doar rareori să-l copieze. Ar fi însă incorect să-i imputăm Rapidului, ca grup, că s-a speriat de numele adversarului şi n-a pus osul. Dimpotrivă, a luptat din răsputeri, numai că devotamentul n-a ajuns pentru victorie în faţa unui adversar care, compensînd lipsa de strălucire, de clasă, printr-o organizare fără cusur, şi-a atins scopul. A venit la egal şi l-a obţinut.

În ciuda dezamăgirii vişinii, acest 0-0 nu-i de lepădat. Cu toate că meciul cu PSG a fost cel dintîi din ultimele 12 în care Rapidul n-a înscris acasă într-o competiţie europeană, el conservă nădejdea că trupa lui Răzvan Lucescu va trece de faza grupelor. Pentru asta însă, va fi nevoie nu numai de entuziasm şi de abnegaţie, ci şi de ceva în plus. Numiţi-l cum doriţi, inspiraţie, noroc sau altfel, dar Rapidului îi va fi absolut necesar în viitor. Începînd chiar cu partida de la Tel Aviv, care nu se anunţă deloc o formalitate.