Altă categorie

Suporterii roş-albaştri au învăţat lecţia suferinţei. Echipa lor n-are faţă de Liga Campionilor

Meci modest aseară în Ghencea, de uzură, dar oarecum logic în condiţiile în care s-au întîlnit outsiderii grupei, amîndoi ieşiţi din calculele C1. Atît Steaua, cît şi […]

Suporterii roş-albaştri au învăţat lecţia suferinţei. Echipa lor n-are faţă de Liga Campionilor

Meci modest aseară în Ghencea, de uzură, dar oarecum logic în condiţiile în care s-au întîlnit outsiderii grupei, amîndoi ieşiţi din calculele C1. Atît Steaua, cît şi Fiorentina au ceva explicaţii pentru că au oferit fotbal cu linguriţa şi spectacol cu pipeta. Formaţiei române i-au lipsit mai mulţi titulari, din care pricină a folosit o linie de fund improvizată, n-a aliniat nici măcar un atacant de meserie şi a lăsat cîteva locuri libere pe banca de rezerve. La rîndu-i, celei peninsulare îi ajungea un scor egal ca să continue în Cupa UEFA şi poate pretinde că nu şi-a propus altceva.

Fluierat de tribune de cîte ori a atins balonul, nici Mutu n-a rupt gura tîrgului. Cum însă Fiorentina, speculativă în stil italian, şi-a atins pînă la urmă scopul, ba a şi cîştigat partida, suporterii roş-albaştri au părăsit din nou stadionul decepţionaţi. Ei au sperat mereu, numai că, din păcate, au sperat degeaba. De fiecare dată, le-a rămas doar să sufere.

Dincolo de dăruirea lui Baciu şi de efortul lui Ovidiu Petre, Steaua a părut o echipă posacă, ursuză. Care a încercat cîte ceva, mai ales în startul confruntării, dar nu a reuşit mai nimic, ceea ce nici nu trebuie să mire, cîtă vreme are prea multe mîini moarte, de genul Semedo, Nicoliţă şi chiar Dayro. Ne-am lămurit iarăşi că, de cîte ori vine vorba de Champions League, Steaua arată ca un boxer pus să lupte la o categorie superioară. Vrea, dar nu poate. În raport cu trecutul şi cu veleităţile ei, e foarte puţin. Dureros de puţin.