Ochelari de cal

Mai presus de o hotărâre judecătorească de necontestat, nu mi-e foarte clar ce se întâmplă la Steaua și cum se va termina acest balamuc.

Indiferent de partea cui e dreptatea, cărei tabere i se va atribui, rămâne ceva imposibil de contrazis. E serios amenințat, dacă nu cumva în pericol de dispariție, cel mai important brand din fotbalul tricolor, echipa cea mai cunoscută, cea mai titrată, cea mai iubită. Din păcate, noi, românii, n-avem nevoie să ne facă rău cineva din afară. Ni-l facem singuri, suntem teribil de talentați la acest capitol!

În măsura în care, speriat de faliment, ori măcar de retrogradare, Gigi Becali nu mai riscă să bage bani, „Ce sunt tâmpit să mai iau jucători?!”, scad vertiginos sumele investite în Liga 1. Latifundiarul i-a achiziționat pe Alibec și pe Gnohere contra sumei de două milioane de euro, respectiv pentru 250.000, după care s-a oprit.

De la un timp, nimeni nu mai cumpără, toată lumea vinde, ba vinde tocmai vedetele, jucătorii cei mai valoroși! Astfel s-au despărțit Viitorul de Răzvan Marin, dat cu 2,4 milioane lui Standard Liege, CSU Craiova de Bogdan Vătăjelu, luat de Sparta Praga cu 1,4 milioane, Gaz Metan de albanezul Azdren Llullaku, golgeterul Ligii 1 ajuns la Astana, iar Dinamo de Vali Lazăr, pentru al cărui împrumut până în vară la Al Sailiya a plătit 200.000. Dacă va dori să-l transfere definitiv, clubul qatarian va trebui să mai achite 500.000 și 25 la sută dintr-un viitor contract.

În condițiile în care mai mult s-a plecat din campionatul nostru decât s-a venit, acesta a slăbit vizibil. Drept urmare, va arăta în 2017 mai rău ca în 2016, fie și deoarece, între alte argumente, l-au părăsit recent și ex-internaționalii steliști Chipciu și Stanciu. Cel mai fidel ilustrează fenomenul Dinamo, grupare care, în paralel cu Gnohere și cu V. Lazăr, i-a mai vândut și împrumutat pe A. Marc la Șanliufaspor, pe Mevlja la Rostov pe Don și pe Paul Anton la Getafe. Sigur că Dinamo, grație strădaniei lui Ionuț Negoiță, abia a ieșit din insolvență. Dar când renunți ușor la atâția titulari și îi dai pe sume modice, rezultă că nu-ți propui cine știe ce obiective. Niciodată nu obții mult dacă îți propui puțin.

Că până și cluburi de mâna a doua spre a treia, gen Șanliufaspor ori Al Sailiya, lansează oferte cărora nu li se rezistă din România constituie un alt motiv de reflecție în ce ne privește. Chiar de mâhnire. Altădată mai țineam la preț, mai puneam condiții. Nu și de la o vreme, când așteptăm cu înfrigurare orice propunere și o acceptăm cu repeziciune, dovadă convingătoare că fotbalul românesc a sărăcit și sărăcește cu fiecare sezon!

Deși mai umblă țanțoș, plin de ifose, aproape că nu mai păcălește pe nimeni. Poate pe el însuși, dar și asta din ce în ce mai rar. Picajul continuă și pare de neoprit, chiar dacă unii, direct implicați ori nu în fenomen, se amăgesc și văd realitatea cu ochelari de cal. Deformată, mincinoasă.

Adevărul e că s-a plecat din campionatul nostru, dar s-a și venit. Una peste alta, operațiunea iese însă pe minus, în ciuda faptului că, de pildă, CFR Cluj a reușit să-i repatrieze pe Claudiu Bumba (din Israel) și pe Ciprian Deac (din Kazahstan), jucători cu CV. Atât că formația din Gruia, ca și cea din Tg. Jiu, tocmai întărită cu 4 sloveni de la Olimpja Ljubljana, se află în insolvență. Suferă ca întreaga Liga 1, tot mai golită de conținut. Tot mai subțire. Tot mai debilă. Defilăm cu ce avem, nu prea mai avem, așa că n-ar strica să ne vedem mai des lungul nasului. Realismul ne-ar ajuta.