Ultimul fluier

Inechitabil, cel mai spectaculos moment al carierei lui Cristi Balaj, începută cu 22 de ani în urmă, l-a constituit retragerea acestuia, petrecută la partida Gaz Metan-Astra de luni seara.

Doborât de emoţie, Balaj nu şi-a stăpânit lacrimile. Alături de el au plâns fetele sale, Aida şi Alisa, dar şi tatăl lui, Pavel, membrii unei expediţii de rude şi prieteni sosite special de la Baia Mare. Cred că au plâns, exagerez?, şi unii telespectatori.

N-am să vă încarc cu amănunte despre Balaj. Ajunge să spun că din 4 finale de Cupa României şi din 9 derby-uri Steaua-Dinamo a ieşit de fiecare dată cu fruntea sus. Niciunul dintre arbitrii actuali nu deţine asemenea palmares. Ecuson FIFA din 2003, Balaj a oficiat de 125 de ori peste hotare, la centru, rezervă ori adiţional, informaţie cu care am întregit portretul celui ales în repetate rânduri Arbitrul român al anului. Deşi Haţegan a fost delegat în 2016 la Euro şi la JO, presa şi publicul n-au ezitat să-l plaseze pe Balaj în pole position. Ziariştii şi spectatorii au făcut diferenţa între cel mai bine cotat şi cel mai bun.

Faptul că a jucat fundaş la FC Baia Mare şi la Pecs l-a ajutat pe Balaj să judece fazele repede şi corect. Să le simtă. În plus, s-a antrenat la sânge şi, tip cu frica lui Dumnezeu, bisericos, dar nu bigot, a dus o viaţă fără excese. Atent controlată, cu posturi prelungite. Totuşi, pentru că nu există om care să nu greşească, iar arbitru de fotbal nici atât, a mai comis-o şi el. În 2010, la Copenhaga-Barcelona în Champions League i-a arătat galben portarului Valdes, care faultase de roşu în marginea careului. Acea confuzie l-a tras înapoi, i-a blocat ascensiunea internaţională. În prelungirile unui recent Astra-Dinamo, a inventat penalty-ul din care Astra a smuls egalul.

Puternic, Balaj a avut mereu tăria de caracter, bărbăţia, decenţa, să-şi recunoască erorile. Inclusiv pe cele mărunte. Parcă simţind nevoia să se spovedească, suna la telefon în miez de noapte: „M-am păcălit şi n-am scuze, normal e să mă oprească de la delegări!”. Mai rar asemenea fair-play într-o lume în care cei mai mulţi suntem tentaţi să vedem, şi chiar vedem, paiul din ochiul altuia înaintea bârnei din propriul ochi.

Inadmisibil, la meciul de adio al lui Balaj, la care au înfruntat frigul reprezentanţi ai Comisiei Centrale a Arbitrilor şi, 6 la număr!, ai Ligii Profesioniste, n-a venit niciun şef din Federaţiei, nici măcar unul! Sigur că în fişa postului lui Burleanu, Vişan et Comp., dacă există aşa ceva, nu figurează o astfel de obligaţie. E posibil chiar ca Burleanu şi trupeţii lui, care au încropit o ştire pe frf.ro, să nu fi auzit de Cristi Balaj. Să fim însă înţelegători şi să admitem că ignoranţa scuză multe. Dar şi de la sediul din Bucureşti, unde e trai pe vătrai, respectivii erau datori să se mire şi să întrebe de ce Balaj s-a lăsat când e sănătos tun, iar ecusonul FIFA îi permitea să continue în Liga 1 încă 2 ani?! Despre asta, cu alt prilej.

Spre bucuria celor care răsuflă uşuraţi că, odată cu retragerea băimăreanului, locul 1 în ierarhia arbitrilor rămâne vacant, fotbalul românesc îi va duce dorul lui Cristi Balaj. Va regreta absenţa priceperii, a temeiniciei şi a seriozităţii.