Fără inspiraţie şi fără noroc

Într-un sezon pe care riscă să-l încheie pe locul 3 în campionat şi asta după ce a părăsit din grupe Europa League, Steaua s-a făcut de râs mai tare ca oricând miercuri: o divizionară secundă de mijlocul clasamentului a eliminat-o […]

Într-un sezon pe care riscă să-l încheie pe locul 3 în campionat şi asta după ce a părăsit din grupe Europa League, Steaua s-a făcut de râs mai tare ca oricând miercuri: o divizionară secundă de mijlocul clasamentului a eliminat-o din Cupa României! Înfruntând vitejeşte gerul şi terenul îngheţat de la Mioveni, formaţia locală s-a dăruit exemplar, ceea ce nu scuză comportarea indolentă a garniturii bucureştene, anonimă. Cu vechi state în Liga 1, fost la Unirea Alba Iulia, Voinţa Sibiu şi FC Braşov, tehnicianul de 42 de ani al argeşenilor, Alexandru Pelici, a scos maximum din băieţii lui. Deşi unii au depăşit 30 de ani, portarul Octavian Popescu şi Andrei Nilă au 31, Cosmin Năstăsie 33, brazilianul Ayza 35, CS Mioveni a rezistat eroic şi în reprizele de prelungiri. Spre lauda ei, jos pălăria!, învingătoarea a înscris prima, golul din minutul 95 fiind opera lui Nilă, care a trecut în viteză pe lângă internaţionalul Toşca precum acceleratul printr-o haltă!

S-a văzut din nou că Steaua traversează o perioadă proastă. Cum ea a câştigat o singură partidă din ultimele 6, reiese că pasa neagră se prelungeşte periculos şi că Reghecampf, în ciuda strădaniilor, nu găseşte ieşirea din tunel. A amestecat încă o dată cărţile fără inspiraţie şi fără noroc. I-a mai acordat o şansă lui Tudorie, însă şi aşa, cu un vârf de meserie, nu cu Adi Popa împins în zona centrală, atacul a cărat iarăşi apă cu ciurul.

Urmare a introducerii lui Bourceanu, apele s-au mai limpezit şi oaspeţii au forţat spre final careul advers. Uneori l-au şi asediat, dar degeaba. S-a dovedit, dacă mai era nevoie, că Pintilii et Comp. nu ştiu să păcălească o defensivă aglomerată pe două linii compacte, pe două metereze. Atât că, baricadată după minutul 70, CS Mioveni jucase curajos până atunci, deschis, iar Steaua căutase în van soluţii să înscrie. Lipsa ei de eficacitate nu mai e un simptom, a devenit o boală cronică.

Logic că fanii, cei rămaşi, sunt supăraţi pe Reghecampf. Îi reproşează că, în pofida atâtor achiziţii, n-a găsit formula succesului. Cu precădere suferă ofensiva, asta în condiţiile în care, dincolo de oscilaţiile de formă ale lui Adi Popa, schimbat la pauză cu Mioveni, venirile mai rafinaţilor De Amorim şi Boldrin, jucători tehnici, mai degrabă au încurcat lucrurile! E debandadă la Steaua, întâmplare şi hazard, treburi de care nici antrenorul nu-i străin. Pe de altă parte însă, nu poate fi învinovăţit Reghecampf pe motiv că brazilienii de mai sus au tras în plopi penalty-urile de departajare!

După eşec, l-am auzit pe Gigi Becali vorbind ca să nu tacă şi bravând ca un licean. Oricât de cinic e investitorul în discursuri, sau vrea să pară, nu l-am crezut când a decretat „Cupa României nu-i un obiectiv pentru noi”! Pasămite, competiţia nu aduce destui bani cât să-l cointereseze pe latifundiar, pentru care fotbalul ar fi exclusiv business, afacere. Consemnând că Steaua a folosit toţi titularii în Cupă, nicidecum rezervele, sunt convins că o echipă cu posibilităţile şi pretenţiile Stelei râvneşte la orice trofeu. Fie el şi mai puţin poleit. Declaraţia cu pricina mi-a reamintit de celebra fabulă a lui La Fontaine, cea în care, neajungând la struguri, vulpea a oftat că-s verzi şi acri.