Prea mult respect strică!

Cînd Steaua a intrat în grupele Champions League, cea dintîi formaţie românească ajunsă acolo după un deceniu, s-a spus că ea şi-a atins obiectivul. Practic, şi-l atinsese, numai că pofta vine mîncînd, iar confortabila victorie realizată la Kiev a modificat […]

Cînd Steaua a intrat în grupele Champions League, cea dintîi formaţie românească ajunsă acolo după un deceniu, s-a spus că ea şi-a atins obiectivul. Practic, şi-l atinsese, numai că pofta vine mîncînd, iar confortabila victorie realizată la Kiev a modificat datele problemei. Privită iniţial ca utopie, calificarea în “optimi” părea să devină o ţintă de nimerit. Lecţia primită însă chiar pe Ghencea de la Lyon a ghilotinat speranţa. Mai degrabă trişti decît nervoşi, am convenit atunci că Steaua e prea slabă pentru un război planetar, roş-albaştrilor rămînîndu-le doar să se bată cu ucrainenii pentru locul 3. Nu şi să se ia la trîntă, încă nu, cu lyonezii sau cu madrilenii, socotiţi ca aparţinînd unei lumi superioare. În ce măsură lucrurile stau aşa ne vom edifica diseară, din care motiv meciul cu galacticii merită considerat ultimul examen adevărat pentru Steaua. El ne va lămuri dacă, luînd în calcul prezenţa în “optimi”, campioana României n-a visat prea departe. Acum, logic ar fi, cîntărindu-i palmaresul, dar şi inventariindu-i superstarurile, să plasăm Realul în pole-position. Atît că logica nu-i lege în fotbal şi s-au văzut adesea care mari răsturnate de buturugi mici. Fără îndoială că adversarul nu-i numai un brand de succes, ci şi o colecţie de vedete capabile să cîştige oricînd şi oriunde. Cînd te bazezi, între alte atuuri, pe forţa lui Cannavaro, pe virtuozitatea lui Beckham, pe şiretenia lui Ronaldo şi pe vigoarea lui Guti, afirmaţia de mai sus nu-i hazardată. Pe de altă parte însă, merită ţinut cont că Real a sosit la Bucureşti într-o conjunctură deloc fastă. Tocmai a pierdut întîlnirea din ligă cu modesta Getafe, înfrîngere care a tensionat atmosfera. Dovadă că un ziarist spaniol a îndrăznit să-l întrebe ieri pe Capello dacă nu va demisiona în cazul în care corabia madrilenă va continua să ia apă. Deşi o fiară rănită e totdeauna mai periculoasă, să tragem nădejde că Paraschiv şi coechipierii vor şti să exploateze un moment ce pare să-i avantajeze. Pentru asta, reproduc cîteva din cuvintele rostite duminică seara de Rădoi la Recursul Etapei, au datoria să creadă în posibilităţile lor şi, lepădîndu-se de complexe, să lupte ca să-şi fructifice şansa. Dacă Steaua s-a predat în faţa Lyonului şi din pricină că faima partenerului a speriat-o, ba a şi anesteziat-o, istoria nu trebuie să se repete. Respectul e bun pe terenul de fotbal, dar strică în clipa în care se transformă în evlavie. Devine chiar un bumerang.  

“Nu ştiu cine va cîştiga, dar ştiu că, pentru viitorul echipei noastre, jocul cu Steaua contează chiar mai mult decît marele derby contra Barcelonei de duminică” — Fabio Capello