Pomul cu roade

Să mă ierte fanii roş-albaştri, dar Steaua a pierdut calificarea pe mâna ei.

În principal, pentru că n-a învins în „dubla” cu FC Zurich, totuşi o divizionară B, dar şi pentru că în meciul decisiv de la Villarreal s-a trezit târziu. Deşi s-a înviorat după o repriză moartă şi Golubovici a ratat la ultima fază egalarea, implicit accesul în 16-imile Europa League, Steaua n-a depăşit stadiul unei comportări onorabile. Pentru continuarea cursei, i-ar fi trebuit mai mult.

Din păcate, vicecampioana n-a înţeles nimic din propriile-i erori. Probă că, încasând al doilea „galben” în minutul 79, Tamaş l-a imitat pe Enache, eliminat cu Osmanli la Ankara. Sigur, nu-i o catastrofă un fault comis dincolo de jumătatea terenului. Se întâmplă şi la case mai mari. La vârsta şi la experienţa lui, Gabi n-avea însă voie să se expună. Unui fundaş mai tânăr i se mai acceptă imprudenţe, dar nu şi unui jucător de 33 de ani şi cu 64 de selecţii! Şi uite-aşa, în loc să primească felicitări pentru minunata centrare de la golul lui Achim, plecată parcă din gheata lui Beckham, Tamaş s-a umplut de reproşuri. A greşit, dar nu trebuie scos ţap ispăşitor, asta şi în ideea că ex-astralii Boldrin, De Amorim şi Enache au fost figuranţi pe „El Madrigal”. Nişte umbre.

Steaua a acuzat din nou lipsa unui vârf de meserie. Intrarea după pauză a lui Golubovici a mai dinamizat atacul, dar bosniacul a dovedit încă o dată, deşi s-a zbătut, deşi s-a agitat, că nu-i puncherul dorit. Vorba lui Gigi Becali, băiat bun şi muncitor, dar mediocru, plafonat. În ansamblu, nu-i în regulă ca o echipă care aspiră la o carieră continentală, ba şi ajunge aproape de ea, să n-aibă măcar un vârf de careu puternic, capabil să performeze. Dacă ai investit masiv în achiziţii şi nu posezi aşa ceva înseamnă că ai investit aiurea. Ai aruncat banii pe cine nu trebuia.

Absolut remarcabil, Astra a izbutit să prindă, întâia oară în istorie, primăvara europeană. Veţi spune că a ajutat-o şi Viktoria Plzen, care a întors miraculos, în 10 oameni, de la 0-2 cu Austria Viena! Corect, dar nici Astra n-a ars gazul. I-a oferit Romei, avidă de victorie, de aceea întărită spre sfârşit cu vedetele Dzeko şi Nainggolan, o replică demnă.

Giurgiuvenii au ştiut să lupte, iar Şumudică să-i aşeze, să-i îndrume şi să-i încurajeze. Nu-i exclusiv calificarea lui, dar îi aparţine în mare măsură, majoritar. Dincolo de unele gesturi necugetate, de cabotin, el a mai demonstrat o dată, cum notam aici pe 26 august sub titlul „Mersi, Şumi!”, că e Antrenor cu A! Doar nu degeaba l-a lăudat Spalletti când a declarat că „adversarul a interpretat perfect partitura tactică”.

Scriam în august că „Şumudică e «caraghiosul» care a eliminat-o de două ori pe West Ham şi «incompetentul» care a câştigat campionatul singur împotriva tuturor”, cuvinte care au stârnit pe blog o avalanşă de ironii ieftine şi de jigniri la adresa mea. Tocmai pentru că evenimentele ulterioare mi-au dat dreptate, repet fraza de-atunci că „le place unora, invidioşi ori frustraţi, să arunce cu pietre în pomul cu roade”. Noroc că Şumi a învăţat să se ferească.