Moara stricată
Meciurile susţinute duminică în Liga 1 de Astra şi de Steaua au mai demonstrat o dată că echipele noastre angrenate în cupele europene la mijloc de săptămână nu reuşesc să recupereze la timp.

Ritmul joi-duminică le vlăguieşte, iar când mai parcurg şi 700 de kilometri cu autocarul, cazul Astrei, abia stau în picioare! Oricât l-am asculta pe Şumudică reclamând că a avut patru suspendaţi (Oros, Fabricio, Nicoară, Alibec) şi doi accidentaţi (Boudjemaa, D. Niculae), eşecul în faţa lui Poli nu-i de scuzat. Probabil că Şumudică începe să se trezească din visul calificării în play-off, iniţial un minim obiectiv pentru campioana en titre, însă din ce în ce mai greu de atins.
Giurgiuvenii au jucat la Timişoara după chipul şi asemănarea lui Budescu, împins vârf de nevoie. Lent, dezorientat, apatic. În schimb, gazdele au simţit că e o pâine de mâncat şi n-au refuzat invitaţia la masă. Au transpirat şi, cu un Henrique care i-a întors pe Săpunaru şi pe Geraldo ca pe clătite la golul 2, au câştigat pe merit. Fără să intru în amănunte, cred că Poli îi datorează lui Ionuţ Popa mai mult decât apreciază unii. Pe lângă seriozitate, acesta le-a transmis violeţilor ceva din frenezia lui. Dacă timişorenii şi-ar mai încasa şi salariile, măcar o parte din ele, cu siguranţă că s-ar implica şi mai tare.
Steaua a respectat şi ea regula de sus, numai că a întâlnit un adversar înfipt şi organizat. Aşezată în teren în aşa fel încât să nu lase spaţii libere, dar şi să ţâşnească periculos pe contre, formaţia din Botoşani a dovedit din nou că ştie fotbal. Spre lauda lui Grozavu, tehnician valoros din generaţia de mijloc. De notat, iată un subiect interesant, că Grozavu, Pustai, Miriuţă şi Neagoe sunt de aceeaşi vârstă, au împlinit sau vor împlini curând 49 de ani. În raport cu ce şi-au propus, echipele pregătite de ei, cea din Iaşi după surprinzătorul 2-1 cu Craiova, trebuie socotite printre revelaţiile sezonului în curs.
Reghecampf şi-a imaginat că va fi uşor şi a decis să-i menajeze pe titularii Ad. Popa, De Amorim şi Boldrin. Constatând însă că gluma se îngroaşă în condiţiile în care Jakolis şi, mai ales, Tudorie greşiseră filmul, a recurs după pauză şi la cei trei senatori de drept. Degeaba. Lipsită de prospeţime, dar şi de idei, garnitura roş-albastră a continuat să arate ca o moară ce macină în gol. Stricată, defectă. În special ofensiva suferă, eficacitatea limitându-se la o medie de 1,3 goluri pe meci, nedemnă de o formaţie cu pretenţii! Corect, Steaua a investit peste restul Ligii 1, numai că a băgat banii aiurea, în cine nu trebuia! Ca atare, vorba lui Pintilii, care a obosit şi el repede duminică, echipa aşteaptă cu înfrigurare venirea lui Alibec, ca să dreagă el busuiocul.
Paradoxal însă, în ciuda atâtor dezamăgiri, trupa lui Reghe s-a distanţat în clasament la 4 puncte de „troica” Mediaş-Craiova-Viitorul! Deşi joacă prost, ea trage foloase de pe urma faptului că urmăritoarele sale joacă la fel, uneori şi mai prost! Cum se mai şi bat între ele, Steaua profită şi priveşte relativ liniştită din fotoliul de lider. Îmi vine în minte comparaţia, pentru care-mi cer iertare, că e chiorul din ţara orbilor.