Nepreţuitul Herr Daum
Cine a înţeles din articolul de ieri că Daum ar fi singurul responsabil pentru startul poticnit al "naţionalei" pe drumul către Rusia 2018 a înţeles greşit. N-am scris asta pentru că n-o gândesc

Am scris însă că selecţionerul m-a decepţionat şi-mi menţin opinia. Deşi a promis că „tricolorii” vor ataca în fiecare meci din primul până în ultimul minut şi nu-i vor lăsa pe adversari să răsufle, şi-a încălcat cuvântul. Îndeobşte în partida de vineri cu Polonia echipa a jucat foarte slab, ca una de amatori strânsă de o zi, două, dacă nu chiar reunită întâmplător. Sub aspectul tacticii, al aşezării, al strategiei, al mişcării în teren, ea n-a arătat nimic. În loc să surprindă în bine, a surprins în rău. Dezamăgind, a cedat clar, 0-3.
Cei care continuă să-i ridice lui Daum statuie pe site-uri îmi impută că nu mă pricep. Pasămite, am trecut 50 de ani prin fotbal ca gâsca prin apă. Îndrăznesc doar să-i întreb pe respectivii, foarte siguri pe ei, în ce măsură ceilalţi critici ai selecţionerului, adesea mai vocali decât mine, sunt tot nişte aerieni, tot nişte ageamii?! Nici Cârţu, nici Dinu, nici Panduru, nici Prunea, nici Gică Popescu, nici Boloni, nici M. Rădulescu, nici alţi foşti internaţionali ori actuali antrenori, nu-s competenţi?! Dacă nu ei, atunci cine?!
Ni se sugerează nouă, celor catalogaţi duşmani ai poporului din cauză că nu ne închinăm la icoana selecţionerului, că trebuie să fim răbdători cu acesta. Să-l acceptăm ca atare, să-l cauţionăm deoarece abia a sosit şi, mai ales, nu dispune de jucători competitivi. De acord că „naţionala” nu duduie de valori, dar ia să analizăm în ce măsură eventualele paralele îl avantajează sau nu pe Daum.
Numeroşi useri îl consideră pe Iordănescu depăşit, ruginit, zaharisit şi alte rime de gen. De reţinut însă că acesta a reuşit calificarea la Euro 2016 dintr-o grupă redutabilă, cu Irlanda de Nord, Ungaria, Grecia, Finlanda şi Feroe, ba şi fără să fi suferit vreo înfrângere în 10 meciuri. Cu Polonia, Danemarca, Muntenegru, Armenia şi Kazahstan, grupa României pentru Mondialele 2018 pare mai dificilă, numai că, din păcate, speranţele noastre de a prinde turneul final s-au redus dramatic. Poate s-au şi spulberat întrucât „tricolorii”, care deja au pierdut o întâlnire din 4, au adunat 5 puncte mari şi late din 12 posibile!
Asta în ciuda faptului că Daum a folosit formaţia aliniată la Euro de Iordănescu, completată cu Benzar şi R. Marin. Dincolo de felicitările cuvenite neamţului pentru promovarea acestor tineri, în general, pentru deschidere şi pentru transparenţă, de observat că Daum iese pe minus din comparaţia cu Iordănescu. La fel cum nu câştigă nici confruntarea cu Piţurcă, tehnician care în campania pentru CM 2014 şi în cea pentru CE 2016 a realizat un număr de puncte dublu faţă de actualul selecţioner în primele 4 întâlniri.
Fără legătură cu nostalgia, cu regretul ori cu alte astfel de sentimente, statistica e imposibil de contestat.
De neatacat, acestea sunt cifre, nu impresii. Sunt realităţi, nu păreri.
Pe scurt, a-l absolvi pe Daum de orice vină privind parcursul dezamăgitor al „naţionalei” nu-i doar o încercare ratată, un eşec. E chiar o aberaţie.