Bani aruncaţi

Cupa a confirmat că am adus prea mulţi străini fără valoare

Cupa a demonstrat că în fotbalul nostru, inclusiv la echipele cu pretenţii, s-au pripăşit numeroşi străini mediocri, dar plătiţi generos. Sigur, oricărui jucător din import îi e necesară, la […]

Cupa a confirmat că am adus prea mulţi străini fără valoare

Cupa a demonstrat că în fotbalul nostru, inclusiv la echipele cu pretenţii, s-au pripăşit numeroşi străini mediocri, dar plătiţi generos. Sigur, oricărui jucător din import îi e necesară, la noi şi pretutindeni, o perioadă de acomodare. Altă ţară, altă limbă, altă atmosferă, altă bucătărie etc. Cum şi răbdarea are însă limite, pare greu de crezut, dacă nu imposibil, că stelistul Gomes, chiar şi Pedriel, ori dinamoviştii Awoa şi Miranda, iar lista se poate completa, vor reuşi să rupă gura tîrgului. În măsura în care ziua bună se cunoaşte de dimineaţă, lor le rămîn, realist vorbind, şanse infime să devină vreodată titulari.

E vina acestora, dar mai ales a celor care i-au adus. Păcălindu-se ei înşişi sau fiind păcăliţi de alţii, şefii cluburilor au aruncat cu banii pe fereastră. Suporterii au şi sesizat cum stau lucrurile, probă sondajul găzduit miercuri de Gazetă, conform căruia eliminarea Stelei din “16”-imi de către o divizionară secundă a fost atribuită în cel mai mare procent conducerii, 38 la sută. Deşi în culpă şi el din moment ce antrenorul răspunde primul de rezultate, Lăcătuş a oferit o explicaţie acceptabilă doar în parte. “Pentru mine e important orice trofeu. Aşa ar trebui să gîndească şi jucătorii”, a răbufnit “Fiara”. Corect, numai că toţi cei vizaţi, între care şi cîţiva autohtoni, au vrut şi s-au străduit, dar n-au putut mai mult. Clar ce i-a tras în jos, lipsa de valoare.

Că se mai întîmplă, vezi contractele de la Rapid, ca unii străini să fie plătiţi mai bine decît colegii lor români reprezintă o situaţie şi mai bizară. Fără exagerare, o anomalie, menită să producă tensiune în vestiar şi să bage zîzanie între componenţii lotului vişiniu. Pentru că nu-i logic ca, de pildă, un gafeur precum portarul spaniol Pardo să aibă salariu într-o lună cît căpitanul Maftei în două luni şi jumătate, ba şi cît N. Grigore în şapte!  Iar ce nu-i logic e, de regulă, şi nedrept. Justificarea că, apărut de curînd în Giuleşti, Taher încă n-a învăţat cu ce se mănîncă fotbalul poate ţine, dar nu şi scuza. Aceasta constituind o temă de meditaţie, asupra ei vom reveni.