Cu respect, dar fără frică

Împărtăşesc părerea lui Dragoş Grigore că partida cu Polonia trebuie câştigată dacă vrem să ajungem la Mondialele din 2018.

Cine se uită pe clasamentul grupei şi pe programul acesteia îi dă dreptate căpitanului „tricolorilor” că meciul e unul „care ne scade spre zero şansele de calificare dacă îl pierdem”.

Sigur că un egal n-ar constitui o tragedie. La o adică, nici chiar un eşec. Tragedie înseamnă să-ţi moară cineva drag, nu să prindă o zi mai slabă echipa favorită. La fel de adevărat e însă că numai o victorie diseară ne-ar menţine cu şanse rezonabile în cursa pentru CM. Fără să garanteze prezenţa în Rusia, ea ne-ar păstra în joc, pe când celelalte variante ar duce într-o fundătură.

Polonia trebuie privită cu respect deoarece are valoare. A probat-o calificându-se la Euro 2016 până în sferturile de finală, fază în care a fost eliminată, după 1-1 la capătul a 120 de minute, la penalty-urile de departajare.

E suficient să notăm, precum Gazeta de ieri, că vârful ei şi al lui Bayern Munchen, Robert Lewandowski, a marcat pentru „naţională” mai multe goluri decât toţi jucătorii din lotul nostru actual, 40 la 36, ca să ne lămurim ce meci dificil ne aşteaptă! În plus, oaspeţii sunt avantajaţi şi pentru că site-ul de specialitate transfermarkt.de îl apreciază pe Lewa la 75 de milioane de euro, cu aproape 12 peste cota tuturor băieţilor lui Daum împreună!

Trebuie să plecăm de la aceste calcule, dar să nu ne oprim la ele. Trupa lui Nawalka merită tratată cu atenţie maximă, chiar cu vigilenţă, dar nu şi ridicată la rangul de superechipă. Care ar ar veni la Bucureşti să îndeplinească simpla formalitate a unui succes arvunit. În fond, Polonia a avut 2-0 în Kazahstan şi s-a lăsat egalată, apoi a trecut de Armenia la limită, ba şi printr-un gol înscris în minutul 95! Reprezentacja Polski, cum îi zic ei, e redutabilă, nu însă într-atât încât să provoace frică, să bage adversarii în sperieţi. Apărarea sa scârţâie, mai ales în zona centrală, acolo pare să fie o pâine de mâncat.

Nu reiau discuţiile privind opţiunile lui Daum în materie de selecţie, convins că o polemică pe tema respectivă ar agita degeaba apele. Sper ca tehnicianul german să aibă inspiraţie în alcătuirea formulei de start, una cu care să-i câştige pe cei 50.000 de oameni ce vor umple tribunele. Selecţionerul declara că scontează pe sprijinul publicului.

„Vreau să jucăm în 12”, declara el în Adevărul de joi, apelând la un clişeu tocit. Aşa se va întâmpla dacă echipa va impresiona asistenţa. Altminteri, există riscul ca, pierzându-şi răbdarea şi încrederea, tribunele să înceapă să murmure şi chiar să fluiere. În Germania e altfel, însă Daum trebuie să înţeleagă că numai „naţionala”, doar ea, poate schimba o reacţie pe care neamţul o taxează ca fiind negativă, exagerat de critică. Scuzaţi şi această banalitate, însă printre clişee trăim, va fi nevoie ca „tricolorii” să-i cucerească pe spectatori prin capacitatea de a se implica, de a se dărui şi, în final, de a învinge.

Personal, sunt curios în ce măsură acest excelent motivator care e Daum se va dovedi şi un bun strateg. Pe lângă îndemnuri, el trebuie să ofere şi idei de joc, rezolvări, soluţii. Hai, România!