Braţ la braţ cu Daum
Alertat de accidentarea lui Alibec, selecţionerul a decis în ultima clipă să-l includă în lotul pentru Polonia şi pe Keşeru.

Cum îl omisese din efectivul iniţial de 29, străduindu-se chiar să-i justifice absenţa, nu puţini s-au grăbit să-l acuze pe Daum de inconsecvenţă. N-aş zice. Mai degrabă aş interpreta întoarcerea propriei decizii ca o dovadă de tărie. Numai un om puternic are forţa să recunoască deschis că a greşit.
Era de aşteptat ca vârful lui Ludogoreţ, autorul a 8 goluri în intervalul 22 octombrie-1 noiembrie, să fie convocat din moment ce, nu-i o zeflemea la adresa celorlalţi, el a marcat într-o săptămână mai mult decât au reuşit împreună Fl. Andone, Grozav, Alibec şi B. Stancu în întreg sezonul de toamnă! A marcat şi în meciul de Champions League cu Arsenal, spulberând astfel obiecţia că înscrie doar într-un campionat de duzină. Pe când, nu-i aşa?, Fl. Andone se ia de piept cu superstarurile Messi şi Cr. Ronaldo.
Ca unul care a pledat miercuri, 26 octombrie, pentru convocarea lui Keşeru, în paralel şi pentru a lui Rusescu, ar trebui să mă simt măgulit că, de voie, de nevoie, selecţionerul mi-a dat dreptate. Deşi n-am asemenea orgolii, nici n-aş vrea să le rămân dator celor care m-au privit ca pe inamicul public numărul 1 pentru că am pronunţat numele lui Keşeru şi Rusescu. Adică userilor care m-au făcut comunist, ghiolban, senil, nostalgic.
Să mă scuze respectivii, dar dacă eu am încurcat borcanele când l-am cerut pe Keşeru la lot, atunci Daum, care l-a adus, nu cumva intră şi el în clasa ghiolbanilor şi a senililor?! Chiar încep să fiu mândru, mulţumit de mine, că ajunul partidei cu Polonia mă găseşte braţ la braţ cu selecţionerul. Pe aceeaşi poziţie cu acesta.
Nu intru în categoria tipilor care-l contestă în tot şi în toate pe Daum, chiar dacă s-ar fi cuvenit ca el însuşi să-l remarce pe Keşeru, nu să asculte semnalele din media. Am salutat curajul neamţului de a lansa jucători, „Jos pălăria pentru că merge pe mâna tinerilor”, notam miercurea trecută. Asta nu înseamnă însă că suspin după Piţurcă, după Iordănescu ori după amândoi. Dar nu înseamnă nici punerea la zid a acestora pe considerentul că Daum e simpatic şi vorbăreţ. Până când el va obţine rezultate deosebite, şi-i doresc să obţină, nu-i în regulă să uităm că Piţurcă şi Iordănescu, încuiaţi cum îi socoteau unii, au izbutit câteva calificări de anvergură. Cu ei pe bancă s-a ajuns la turneele finale.
Fără să lungesc vorba, i-aş întreba pe inamicii unui Iordănescu „ruginit şi anchilozat” în ce măsură ştiu câţi fotbalişti a debutat acesta în „naţională” pe parcursul celui de-al treilea mandat al său, între noiembrie 2014 şi iunie 2016? Ei bine, discutăm despre 9 jucători, Bicfalvi în 2014, Fl. Andone, Budescu, Alibec, St. Filip şi A. Ivan în 2015, N. Stanciu, Hora şi Toşca în 2016. Atenţie, la ora la care Generalul i-a aruncat în luptă, Toşca nu împlinise 24 de ani, iar N. Stanciu 23, St. Filip era de 21 şi A. Ivan de 18!
Concret, să-l felicităm pe Daum că i-a promovat pe tinerii Benzar, R. Marin şi D. Rotariu, dar şi să apreciem că românii care l-au precedat au avut destule realizări. Statistica nu poate fi suspectată nici de nostalgie, nici de rea-credinţă.