Ciuca bătăilor

Devenit preşedinte al FRF, în martie 2014, Răzvan Burleanu a promis marea cu sarea.

Că va schimba fotbalul românesc din temelii, că-l va înnoi şi-l va moderniza. Între altele, s-a angajat şi că va pune capăt şirului de eşecuri ale selecţionatelor de diverse vârste şi că, în sfârşit, vom asista la evoluţiile acestora în competiţiile europene.

Vorbe în vânt. N-a schimbat nimic sau n-a schimbat în bine, cea mai convingătoare dovadă fiind aceea că, de la alegerea lui, nicio echipă tricoloră, chiar niciuna, niciuna, nu s-a calificat în fazele superioare ale vreunei întreceri continentale, cu atât mai puţin la un turneu final! Tristă, afirmaţia vizează, pe lângă U17, 19 şi 21, toate reprezentativele, inclusiv de sală, feminine, de plajă. Nu că-i rău, dar mai rău nu se poate!

U17 ne-a oferit ultima deziluzie, ultimul duş rece. Deşi gazdă a preliminariilor pentru Turul de Elită al CE 2017, formaţia pregătită de Gabriel Manolache a pierdut cele 3 întâlniri din grupa de la Buftea, 1-2 cu Austria, 0-3 cu Anglia şi, de necrezut, 0-1 cu Azerbaidjan! Ca atare, a ocupat locul 4 din 4! „Nu-i foarte mare ruşinea din moment ce am dat şi noi un gol, iar azerii se găsesc, fireşte, într-un progres vizibil!”, a făcut haz de necaz un user.

În situaţiile în care eşti ciuca bătăilor, oalele se sparg în capul antrenorului. Lui Manolache i se reproşează şi că, spre a-şi mulţumi şefii, cărora Generaţia de Aur le stă ca un cui în coaste, a convocat numai 2 băieţi de la Viitorul lui Hagi (Sabangeanu, Tucaliuc) în lotul de 18, dar 7 de la Tricolorii Timişoara (Manolache, Ţieranu, Jurj, Casian, Chera, I. Ilie, Sefer) şi unul de la Tricolorii Tg. Mureş (Scarlat), legitimaţi în centrele recent înfiinţate de FRF în afara Regulamentului şi înscrise fraudulos în campionat! În fiecare meci de la Buftea au jucat 4 sau 5 timişoreni.

Nu mă sfiesc să scriu că Gabriel Manolache, 48 de ani, e un tip de ţinută, licenţiat în educaţie fizică şi sport al Universităţii din Galaţi, actualmente conferenţiar acolo, doctor în pedagogie la Chişinău etc. Din păcate însă, una-i la catedră şi alta pe teren, iar rezultatele nu-l ridică pe profesorul Manolache, ci îl trag în jos. Îl compromit. Îmi cer scuze, chiar îl descalifică, aşa cum li s-a întâmplat şi altor tehnicieni numiţi de Burleanu. Lui Doru Isac, ridicol când pretindea c-a lucrat ca secund al lui Wenger, lui Andrei Spier, venit din Germania şi uns deunăzi director tehnic al „naţionalei” Kenyei. Ambii s-au bătut cu pumnii în piept şi au plecat discret pe scara de serviciu, nu pe uşa din faţă.

Nu vreau, m-am plictisit şi eu, să repet că Burleanu n-a învăţat nimic în 2 ani şi jumătate. Refuz să discut şi despre duplicitatea celui care i-a făgăduit solemn olandezului Van Praag, şi a declarat-o public, că-l va susţine la preşedinţia UEFA, pasămite, în virtutea unor „principii comune”, dar s-a grăbit să-l voteze pe slovenul Ceferin! Îl invit însă pe şeful federaţiei să recunoască public că s-a păcălit în clipa în care, socotindu-i oamenii lui Mircea Sandu, i-a mazilit de la loturile juvenile pe ex-internaţionalii Răducioiu, Iovan, Stelea, Gâlcă şi Liţă Dumitru spre a-i înlocui cu Isac, Spier, Manolache şi alţii. Tot ar fi un pas înainte, un plus, ca Burleanu să admită că a eşuat. Sau măcar că n-a reuşit.