Sfîrşitul războiului?

FRF şi LPF au căzut la pace. Inexplicabil însă, conducătorii acestora n-au fost sancţionaţi  pentru cît s-au înjurat!

Printr-un comunicat de presă comun, Federaţia şi Liga au proclamat ieri că nu se vor mai certa. Că textul respectiv a fost […]

FRF şi LPF au căzut la pace. Inexplicabil însă, conducătorii acestora n-au fost sancţionaţi  pentru cît s-au înjurat!

Printr-un comunicat de presă comun, Federaţia şi Liga au proclamat ieri că nu se vor mai certa. Că textul respectiv a fost redactat într-un limbaj de lemn n-a surprins prea tare. A deranjat însă faptul că, referindu-se la “canalizarea eforturilor”, la “concentrarea asupra muncii”, la “atingerea tuturor obiectivelor”, bla, bla, bla, el n-a cuprins şi o nuanţă autocritică. Deoarece hotărîrea conducătorilor FRF şi ai Ligii de a nu se mai jigni intervine după ce ei s-au bălăcărit săptămîni la rînd cum le-a venit la gură. S-au acuzat reciproc, ba s-au şi ameninîat cu tribunalul.

Să ne bucurăm că mai-marii fotbalului au fumat pipa păcii. În acelaşi timp însă, să observăm că vinovaţii n-au fost traşi la răspundere. Cu toate că s-au aruncat vorbe grele, de genul “locul lui Dragomir este la puşcărie” ori “Prunea e peştele Federaţiei”, nimeni n-a dat socoteală şi nu va da pentru ele. Dacă un antrenor sau un preşedinte de club ar fi îndrăznit aşa ceva, n-ar fi scăpat prea uşor. S-ar fi ales cu amendă ori cu suspendare. Iată însă că nu şi şefii acestora, care nu se supun legii! Regulamentul nu-i şi pentru ei, e numai pentru ceilalţi. Dar rămîne de constatat în ce măsură războiul dintre cele două palate chiar a luat sfîrşit. Personal, nu m-aş grăbi s-o afirm dintr-un motiv foarte simplu. Cine a înjurat o dată şi n-a păţit nimic va recidiva. Va tăcea un timp, după care va răbufni din nou.

Luni, Comitetul Executiv a eliminat din ROAF sancţiunea de depunctare a echipelor pentru declaraţiile calomnioase ale unor oficiali. Corect, apreciind că rezultatele trebuie stabilite pe teren, nu în comisii, cîţiva preşedinţi, în frunte cu Iuliu Mureşan, reprezentantul campioanei, au susţinut şi au salutat decizia. S-ar cuveni s-o salutăm şi noi, dar fără entuziasm. Deoarece, deşi prevăzută de regulament, sancţiunea în discuţie nu s-a aplicat niciodată pînă azi. Au existat numeroase situaţii în care se cerea pusă în practică, dar în fiecare dintre ele s-au găsit justificări să fie ocolită.

Cu alte cuvinte, CEx a votat ieri mai degrabă ca să se afle în treabă. A abolit ceva ce figura doar pe hîrtie. În schimb, cînd a înăsprit regimul amenzilor şi al suspendărilor, a omis un aspect esenţial. Anume, că toţi cei obişnuiţi să profereze injurii, de regulă patroni sau acţionari ai cluburilor, sînt oameni cu bani, pe care nu-i sperie o amendă, fie ea usturătoare. În măsura în care frica păzeşte pepenii, renunţarea la depunctare nu pare totuşi cea mai fericită iniţiativă. Riscă să se transforme într-un bumerang.