Vorbe goale

Vorbele neamţului s-au dovedit goale de conţinut, iar Herr Daum a părut să urmărească altă partidă!

Dacă Stanciu ar fi transformat penalty-ul din prelungirile prelungirilor, am fi pretins că România a învins pe merit Muntenegru. Asta pentru că întreaga casetă tehnică, posesie, cornere, şuturi la şi pe poartă etc., a evidenţiat superioritatea „tricolorilor”, ceva mai activi după pauză. Mai energici, mai decişi. Dar şi la un eventual 2-1 tot ar fi trebuit să ne declarăm nemulţumiţi de prestaţia aleşilor lui Daum, una amendată până şi de generoşii fani clujeni. Publicul a început prin a-i încuraja pe băieţii noştri şi a terminat prin a-i fluiera.

În ciuda promisiunilor tehnicianului german, „naţionala” a etalat un fotbal lent şi apatic, bătrânicios şi previzibil. Au abundat pasele înapoi şi laterale, au lipsit situaţiile clare de gol. Practic, am consemnat doar două la poarta oaspeţilor, ambele în prima jumătate de ceas, irosite de Săpunaru şi Andone. Cea mai mare ocazie, rezolvată providenţial de Pantilimon, le-a aparţinut însă ex-iugoslavilor. Pe fondul unei prestaţii mediocre, angajamentele lui Daum, „agresivitate şi când n-ai balonul”, „atac permanent”, „recuperare rapidă pe mingea a doua” şi altele, nu s-au materializat!

Vorbele neamţului s-au dovedit goale de conţinut, iar Herr Daum a părut să urmărească altă partidă! Altfel n-ar fi afirmat că „am reuşit o repriză secundă foarte bună”, „am muncit bine, dar n-am câştigat” şi „Stancu a făcut un meci excelent”! Sigur că nu-i rău să te uiţi numai la sfertul plin al paharului, să fii mereu pozitiv. Nu-i însă în regulă să priveşti aşa împotriva realităţii, s-o ignori. Din păcate, „naţionala” de duminică a jucat pe alocuri chiar mai slab decât cea bătută de Albania la Euro 2016, vezi comparaţiile din paginile alăturate! Dar cum să fi avut ea spirit ofensiv când Daum a titularizat nu mai puţin de 7 apărători?!

Fără să mă număr printre contestatarii înverşunaţi ai neamţului, cerând să-i acordăm în continuare încredere, mărturisesc că n-am observat vreo schimbare de atitudine, o idee originală, în evoluţia „tricolorilor”. Noutăţile aduse de Daum, debutul lui Benzar, urcarea la mijloc a lui Săpunaru şi poziţionarea lui Bicfalvi în zona mediană dreaptă, ne-au surprins mai degrabă pe noi decât pe adversari.
Numai mişcarea cu Benzar a izbutit. Săpunaru a faultat prea des, inclusiv în faza care a dus la golul lui Jovetici, iar Bicfalvi a încercat să fie pretutindeni şi n-a fost nicăieri. Era datoria antrenorului să remarce că e nevoie de un plus de viteză pe benzi în faţa unor fundaşi laterali greoi şi ezitanţi, ceea ce Daum a sesizat foarte târziu. Trebuia să-i introducă mai devreme pe Torje şi pe Ad. Popa, de aceea şi arătăm cu degetul spre el. E normal să-l criticăm, dar nu şi să dăm cu pietre.

Insist că, în ciuda acestui pas cu stângul, nu-i nici cazul şi nici momentul să interpretăm egalul de la Cluj ca pe o dramă. Adevărat e că nu s-a pierdut totul, la fel cum, bilă neagră, nici nu s-a câştigat nimic. Să sperăm însă că pe măsură ce se va familiariza cu jucătorii noştri, le va cunoaşte calităţile şi defectele, Christoph Daum va vorbi el mai puţin şi echipa lui mai mult.

Altminteri, nu-i exclus să ajungem încă din această toamnă la concluzia că am pariat pe o mână moartă. Iată de ce n-ar strica să i se spună neamţului că românul e răbdător, dar şi că răbdarea lui are o limită.