Victorie mică, dar ce urmează?

Un 1-0 fără glorie: însă pentru obţinerea lui chiar s-a muncit!

Cu excepţia ultimelor minute, cînd Lobonţ a avut o intervenţie providenţială, meciul Feroe – România s-a jucat într-o singură direcţie. Conform previziunilor, spre poarta insularilor. Net inferiori valoric, dar […]

Un 1-0 fără glorie: însă pentru obţinerea lui chiar s-a muncit!

Cu excepţia ultimelor minute, cînd Lobonţ a avut o intervenţie providenţială, meciul Feroe – România s-a jucat într-o singură direcţie. Conform previziunilor, spre poarta insularilor. Net inferiori valoric, dar aprigi şi vînjoşi, aceştia s-au mulţumit să ridice 3 tranşee în faţa propriei porţi, din care pricină au şi primit tîrziu gol. Băieţii lui Piţurcă au dominat copios, inclusiv după eliminarea corectă a lui Ghionea, numai că au desfăcut greu, surprinzător de greu, o apărare aglomerată. Drept e că s-au străduit, cu un plus pentru Fl. Costea şi pentru Cociş, dar n-au strălucit. Cum arbitrul i-a refuzat un penalty clar lui M. Niculae, tras de tricou în careu, iar acelaşi vîrf a irosit cîteva ocazii, deschiderea scorului s-a tot amînat, punîndu-ne la încercare răbdarea şi nervii. Ba şi, în final, dîndu-ne mari emoţii. Pînă la urmă însă, în pofida numeroaselor absenţe, echipa noastră a obţinut un succes logic şi meritat. S-o recunoaştem, o victorie mică, fără glorie, dar care i-a adus primele 3 puncte în cursa preliminariilor. Realist vorbind, e aspectul cel mai important, cu observaţia că ar trebui să ne preocupe şi ce se va întîmpla mai departe.

Ieri, atît Mircea Sandu, cît şi Mircea Lucescu au dezminţit categoric c-ar fi avut o convorbire telefonică pe parcursul căreia preşedintele FRF l-ar fi tatonat pe antrenorul Şahtiorului în perspectiva preluării de către acesta a echipei naţionale. Fiind oameni în toată firea, trebuie să-i credem, ceea ce nu-l scuteşte însă de probleme pe actualul selecţioner. În ciuda unor merite deosebite şi imposibil de contestat, Piţurcă s-a trezit după 0-3 cu Lituania în mijlocul unei ostilităţi crescute, extinsă de la presă la publicul larg. De unde nici pînă atunci nu era foarte simpatizat, şi din pricina refuzului de a comunica, ruşinea de la Cluj l-a izolat şi mai tare. L-a făcut să piardă şi din puţinii săi suporteri. Greu de spus în ce măsură e corect sau nu. Mai degrabă nu, dar e, aşa se prezintă lucrurile într-un moment în care din ce în ce mai mulţi iubitori ai fotbalului îi cer lui Piţurcă să demisioneze.

Normal ar fi însă, şi elegant, să i se acorde credit, ba şi sprijin deplin, şi pentru partida cu Franţa din 11 octombrie. Abia apoi, în funcţie de deznodămîntul acesteia, să se ia o decizie. În caz de izbîndă, chiar şi de egal, responsabilul „tricolorilor” să continue. În caz de eşec, întrucît şansele de calificare la CM 2010 s-ar reduce dramatic, să i se mulţumească, dar să i se rezilieze contractul. Atenţie, nu-i exclusă nici varianta ca Piţurcă să aştepte să bată Franţa, după care, orgolios şi deranjat de atîtea critici, unele nedrepte, să se retragă din proprie iniţiativă. Rămîne de văzut.