Gablonzuri, nu bijuterii

Abel Moreno şi Pedriel nu apar pe lista UEFA, în care figurează însă portarii Coman şi Popa!

Continuu să cred, şi nu-s singurul, că importul de fotbalişti îi prinde bine campionatului nostru. Măcar pentru moment, fenomenul trebuie considerat pozitiv. […]

Abel Moreno şi Pedriel nu apar pe lista UEFA, în care figurează însă portarii Coman şi Popa!

Continuu să cred, şi nu-s singurul, că importul de fotbalişti îi prinde bine campionatului nostru. Măcar pentru moment, fenomenul trebuie considerat pozitiv. Din păcate însă, mulţi dintre străini nu confirmă aşteptările sau le confirmă într-o mică măsură. Şi dacă luăm în calcul un procent logic de rateuri, acesta e totuşi prea mare, iar de aici şi concluzia că numeroase transferuri s-au făcut la voia întîmplării, după ureche.

De cîte ori au prezentat un jucător nou, conducătorii şi antrenorii, mai ales cei dintîi, s-au bătut cu pumnii în piept de-ai fi zis c-au pus mîna pe o bijuterie.  “Ăsta-i omul, aveam nevoie de el ca de aer şi o să vedeţi că va rupe gura tîrgului!”, suna refrenul cu pricina. Dar va trece doar puţin timp şi, vai, bijuteriile se vor dovedi false. Gablonzuri, produse ieftine.

De pildă, Dinamo i-a achiziţionat, printre alţii, pe Galliquio, pe Pekarici, pe Miranda şi pe Vranjkovici. De primii doi n-a ştiut cum să se descotorosească, chiar s-a felicitat cînd a reuşit să scape de ei, în vreme ce ultimii au ajuns la satelitul “cîinilor” din liga secundă. Unde nu că nu strălucesc, dar nici nu sînt titulari.

La fel, cu surle şi trîmbiţe, Steaua i-a adus pe spaniolul Abel Moreno şi pe bolivianul Pedriel, pe care nu i-a inclus însă pe lista pentru confruntările din Champions League     Referindu-se la sud-american, altminteri convocat şi în aceste zile la “naţionala” ţării sale, Lăcătuş a spus că “trebuie să avem răbdare cu Pedriel!”. De acord, să avem. De ce totuşi s-a luat un jucător, şi nu pe degeaba, dacă nu va fi folosit tocmai în meciurile cele mai importante ale stagiunii?, aceasta e o întrebare care, surprinzător, rămîne fără răspuns.

Să ne oprim un pic şi-n Giuleşti. După ce va fi încercat cu Andrade şi cu Pardo, un portar mai nesigur decît celălalt, Rapid s-a întors spăşit la Dani Coman şi a decis să-l recheme din exil înaintea “dublei” cu Wolfsburg din Cupa UEFA. Evident, greşeala recunoscută, căci nu vorbim despre altceva, e pe jumătate iertată. Numai că, s-au indignat şi suporterii vişinii, Coman nu merita tratamentul jignitor pe care i l-a aplicat clubul. Şi la ce miză, pentru doar cîteva zeci de mii de euro pe an! Fireşte, s-ar cuveni să salutăm faptul că Rapidul, aidoma lui Poli Timişoara în conflictul cu Marius Popa, şi el reintrodus în lot, şi-a recunoscut greşeala. Era însă infinit mai simplu, dar şi mai productiv, ca şefii din Grant să nu se fi ambiţionat şi, umflîndu-şi muşchii inutil, să-l umilească pe Coman. Pentru că se înşală cei care-şi închipuie că un astfel de caz, o dată rezolvat, nu lasă urme. Lasă, ba încă adînci.