Cântare diferite
Steaua a deţinut iniţiativa, dar n-a impresionat.

Astra a câştigat sâmbătă un meci, şi cu el Supercupa, pe care la fel de bine putea să-l câştige şi CFR. Din păcate, consecinţă a unei ploi cu găleata, în repriza secundă am asistat mai degrabă la polo pe apă decât la fotbal. Ca atare, nu i-aş reproşa arbitrului Istvan Kovacs că l-a iertat în minutul 71 de al doilea galben pe Petrucci, care l-a blocat pe Teixeira dintr-o acţiune promiţătoare, deoarece în orezăria de pe Cluj Arena devenise cu neputinţă orice sprint mai lung de 5 paşi!! Mingea se pierdea în prima baltă!
I-aş imputa însă „centralului” din Carei că n-a întrerupt partida la pauză. Şi dacă echipele i-au cerut să continue, Kovacs era dator să amâne disputa deoarece nu se mai putea juca! În culpă s-au aflat şi şefii FRF, prezenţi în tribună. Regulamentar era ca ei să fi intervenit prompt. Lăsându-i însă pe jucători să lupte cu ploaia şi cu băltoacele, Burleanu et Comp. au dovedit lipsă de respect faţă de fotbalişti şi, deopotrivă, faţă de spectatori.
Astra a pasat abil şi a dus mai des balonul în careul advers. A acuzat însă absenţa unui vârf în condiţiile în care Alibec şi D. Niculae încă nu s-au recuperat. La rându-i, CFR a rămas aceeaşi echipă serioasă, harnică, organizată, capabilă să survoleze momentele financiare dificile şi despărţirea de mulţi titulari. Venirea lui Miriuţă parcă a înviorat-o.
Duminică, Steaua şi-a adjudecat la potou Cupa Ligii, marcând golul victoriei în prelungiri şi dintr-un 11 metri controversat. Ea a învins pe merit, însă cu emoţii şi fără glorie. Părerea mea e că M. Avram a avut acoperire la penalty-ul din minutul 111, asta în ideea că Serediuc n-a urmărit balonul, ci a intrat direct în Muniru şi l-a împiedicat să finalizeze pătrunderea.
Pentru că existau circumstanţe de 11 metri, n-aş trage în arbitru. Aş reclama însă că n-a arătat punctul cu var şi în prima repriză, când Tamaş l-a busculat clar în careu pe M. Cristescu. Intenţionat ori nu, l-a oprit să urmărească mingea întoarsă din bară. Astfel, folosind unităţi de măsură diferite pentru neregularităţi asemănătoare, „centralul” bucureştean a înclinat incorect balanţa în partea roş-albaştrilor. Le-a creat un avantaj.
În faţa unei formaţii ilfovene care şi-a apărat statutul de outsider cu demnitate şi cu sudoare, schimbată pozitiv de Săndoi, Steaua a deţinut iniţiativa, dar n-a impresionat. Cu excepţia lui Achim, muncitor şi ordonat, noile achiziţii n-au rupt gura târgului. Deviind cu capul o centrare, Golubovici a contribuit la deschiderea scorului, apoi a şutat în bară, însă şi de la el s-a aşteptat mai mult. Golgeter în pregătiri, Tudorie aproape nu s-a întâlnit cu mingea, iar Aganovici a alergat pretutindeni şi nicăieri. Inclusiv în varianta ex-iugoslavă, vicecampioana a părut o maşină în rodaj, insuficient unsă. De aici concluzia că Reghe mai are de lucru în perspectiva „dublei” cu Sparta Praga. Champions League presupune alt nivel. Implicit, altă evoluţie.
Sigur că-i prematur să tragem concluzii, sezonul fiind abia la început. E însă greu de crezut, ca să nu zic imposibil, că o echipă care vinde cu amândouă mâinile şi aduce în loc majoritar jucători liberi de contract, adică ieftini, va ajunge mai puternică, se va întări. Vom mai vorbi pe marginea subiectului, dar când investeşti puţin, cu puţin te alegi.