O lume bolnavă
Era duminică, 10 iulie, ziua finalei de la Euro 2016, când pe GSP.ro a apărut, către ora 17:45, vestea că Ianis Hagi pleacă la Fiorentina. Preluată de pe site-ul clubului italian, ştirea suna „Avem plăcerea să anunţăm că am ajuns […]

Era duminică, 10 iulie, ziua finalei de la Euro 2016, când pe GSP.ro a apărut, către ora 17:45, vestea că Ianis Hagi pleacă la Fiorentina. Preluată de pe site-ul clubului italian, ştirea suna „Avem plăcerea să anunţăm că am ajuns la un acord definitiv cu jucătorul în vârstă de 17 ani Ianis Hagi, mijlocaş român de la FC Viitorul”. În fapt, clubul toscan a decis să activeze opţiunea de a-l achiziţiona pe Hagi jr., obţinută în 2015, conform căreia urmează să achite Viitorului 800.000 de euro, sumă neconfirmată oficial.
Nu s-a uscat ştirea că userii au şi început să comenteze. Reproduc primele lor postări, începând cu cea semnată Kilimanjaro: „Ianis n-are absolut nimic de a face cu fotbalul şi dacă Fiorentina l-a luat denotă că nu e un club serios, ci condus de nişte incompetenţi”. Mai departe, „Nu există niciun argument în favoarea beizadelei” (ftwraku), „Gică a dat bani grei ca să-l bage ăia în seamă pe fie-su” (ottobraun), „Mă întreb ce-or fi văzut italienii la el, sunt cel puţin 2-3 jucători la Viitorul mai buni decât el” (iosif vs), „Cât de proşti sunt cei de la Fiorentina după ce s-au fript cu Tătăruşinea” (ortega), „Ianis e un fotbalist mediocru. Degeaba a plătit taică-su pentru el” (ovidiu 3003) etc., etc.
Spre stupoarea mea, între 25-30 de texte de acest gen abia am găsit unul sau două de încurajare, favorabile, pozitive. Pe lângă inexplicabilul interes faţă de vistieria şi priceperea celor din Firenze, au abundat însă remarcile încărcate de înverşunare la adresa lui Ianis şi a tatălui său. Dacă nu şi de ură, rânduri scrise cu răutate, veninoase.
M-am întrebat atunci, cum mă mai întreb şi acum, ce i-a determinat pe autorii lor să subaprecieze şi să împroaşte cu noroi transferul unui puşti, minor până pe 22 octombrie, la o formaţie reputată din Serie A? Căci despre asta discutăm aici, nu despre faptul, cum bombastic titra ieri un tabloid bucureştean, că „Hagi şi-a vândut fiul străinilor”! Concret, un tânăr jucător român, poate nu cel mai talentat din generaţia lui, dar cu 38 de prezenţe şi 4 goluri în Liga 1, e dorit de o echipă puternică dintr-un campionat de top, iar noi, compatrioţii lui, în loc să-l felicităm şi să-i urăm succes, îl luăm peste picior şi chiar îl batjocorim!
Părerea mea, evident mai puţin autorizată decât a chibiţilor care înjură pe bloguri ascunşi sub umbrela anonimatului, e că greşim. Atât când uităm cine a fost Gică Hagi, ce a însemnat el pentru fotbalul tricolor şi câte bucurii ne-a adus, cât şi când îl rănim fără motiv şi fără limită pe Ianis Hagi, un băiat de 17 ani căruia specialiştii îi prevăd o carieră promiţătoare. Specialiştii români şi nu numai, doar că aceştia sunt proşti şi naivi, nu ageri precum atoateştiutorii internauţi!
Cunosc, userii îmi reproşează că îmbătrânesc urât şi că pun virgulă între subiect şi predicat. Deşi n-o să scriu niciodată ce intuiesc că i-ar plăcea publicului, admit că oricine are dreptul să spună ce gândeşte, cât de fantezist, fără să însemne însă că respectivul gândeşte corect şi trebuie ascultat. Sincer, mi-e teamă că trăim într-o lume din ce în ce mai bolnavă. Din păcate, şi din ce în ce mai greu de vindecat.